Rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale arată că România s-a dovedit a fi un tărâm fertil pentru agronomul politic Călin Georgescu. Politica românească, o eternă tragicomedie, este locul unde Călin Georgescu și-a găsit ușor poziția. Totuși, politica nu ar trebui să fie o piesă de teatru!
Georgescu vinde iluzia unei Românii autosuficiente, care ar avea bogățiile și puterea necesare pentru a trăi izolată de restul lumii. Retorica bazată pe suveranitatea națională, patriotism economic și dispreț față de globalism și Occident este exact ceea ce România nu are nevoie în prezent. Povestea patriotismului exacerbat, promovată de Georgescu în toate domeniile, pare seducătoare. Cine nu și-ar dori o Românie care să nu mai depindă de nicio putere externă? Totuși, în lumea de astăzi, într-o economie interconectată global, această formulă este o utopie. 
Obsesia acestei „suveranități idilice” nu este doar imposibilă, ci și o prostie periculoasă. România depinde de parteneri externi în energie, tehnologie și, mai ales, în securitate. Pentru Georgescu apartenența la NATO și UE nu este importantă și nici măcar necesară. Dacă mai adăugăm și simpatia declarată pentru Putin, pe care Georgescu îl consideră „singurul lider adevărat”, avem cea mai nocivă rețetă pentru viitorul poporului român.
Fără îndoială, Călin Georgescu este un orator abil, care a știut exact cum să manipuleze deznădejdea românilor. Însă, discursul lui Georgescu este bazat pe sloganuri și iluzii, fiind lipsit de diplomație și strategii reale.
Cum ar putea gestiona Călin Georgescu, un lider ancorat într-un trecut idealizat și nepregătit pentru viitor, relațiile cu liderii Occidentului? Este ultimul lucru de care România are nevoie: un președinte care să ne izoleze de liderii mondiali și să ne întoarcă privirea spre Rusia. România nu are nevoie de un lider care să ridice ziduri, ci de unul care să construiască poduri.
