Poate ca suna bizar, insa la mesajele pe care le primesc pe telefon si care anunta un eveniment, accident, incendiu, inundatie sau altele, am ca ton de apel sirena unei ambulante. Lumea a auzit-o pe unde am mers si, cum era si normal, am fost intrebat de ce imi suna telefonul intr-un mod asa ciudat. Neobisnuit. Ilar cateodata, ca de obicei il uit deschis si suna ba la conferinte, ba la cinema (da, avem la Lugoj, sanchi) sau la casa la supermarket.
Adevarul este ca am ales aceasta sonerie dintr-un motiv intemeiat: cand suna sirena, eu stiu ca nu mai pot face nimic, orice faceam in acel moment, doar sa plec. Atat pot face cand se aude ambulanta din buzunar, in momentul in care suna si anunta un eveniment, am plecat. Scurt, fara comentarii, fara alte explicatii. 
E zi, e noapte, e frumos afara, ploua cu galeata, ma doare capul, nu porneste masina, nu conteaza. Cand suna sirena, ai plecat. E munca de zi cu zi a jurnalistilor de eveniment, acei jurnalisti de obicei aflati la inceputuri, de multe ori inca studenti, care iubesc sa fie acolo, in mijlocul faptei, sa vada cu ai lor ochi si sa noteze cu mainile din dotarea standard fiecare detaliu care este relevant pentru stirea pe care o vor publica si pe care o vor citi sute, mii sau, din cand in cand, zeci de mii de oameni.
Unii oameni asteapta ambulanta cand li se face rau, cand sunt implicati intr-un eveniment neplacut sau cand trebuie sa nasca. Eu o port in buzunar, merg cu ea peste tot si, cand incepe sa urle, las tot si plec. Mister elucidat!
