Chiar daca am dat peste amandoua tipurile de romani care muncesc in Italia, petrecandu-mi concediul la Roma in februarie, trebuie sa incep cu al treilea tip, insa pe care nu l-am gasit niciunde. Este vorba despre tigani, celebrii tigani pe care toata lumea ii uraste si ii vorbeste ca sunt cersetori, hoti si banditi. De fapt, singurul tigan pe care l-am vazut in cele trei zile petrecute in capitala Italiei a fost cel de la metrou, care canta pentru o moneda, nu cersea, nu fura, ci canta.
Romanii care muncesc in Italia se aseamana foarte mult cu cele doua tipuri de romani muncitori in tara. Unul reprezinta tipul romanului educat, cu mult bun simt si bucuros ca face ceea ce face, iar altul, tipul romanului suparat pe viata, pe munca pe care o presteaza, pe sefi, pe leafa, probabil pe faptul ca primeste mai putini bani decat crede ca i se cuvine si este mereu enervat pe clientul pe care il serveste.
Primul tip e Marian, ospatarul de la un restaurant din Roma. Marian e in Italia de 14 ani, stiu asta pentru ca ne-a povestit putin despre el cand am aflat ca e roman, mai exact din Botosani. Dupa atat timp petrecut printre italieni, Marian nici macar nu mai stie sa vorbeasca romaneste cum trebuie, iar asta nu este o fita, ci doar semnul ca s-a acomodat perfect cu tara in care si-a format o noua viata.
In fiecare seara, Marian ospatarul ne facea sa ne simtim ca acasa in restaurantul in care servea. Zambea, ne povestea despre meniu, ne servea ca la un restaurant de 5 stele si se comporta la fel cu absolut toti clientii, nu doar cu noi ca am intrat in vorba cu el si eram din Romania. Marian merita toata lauda pentru ca, in orice tara s-ar duce, ar face mandra Romania prin comportamentul sau exemplar, dand dovada de buna crestere si bunatate.
Al doilea tip de romani care lucreaza in Italia e Carmen. Pana acum cred ca ati observat ca numele sunt aleatorii, pentru ca nu i-am intrebat pe cei doi cum ii cheama, dar povestile sunt adevarate. Carmen lucreaza la statia de autobuz, mai exact vinde bilete pentru autocarele care pleaca, din 15 in 15 minute, din mijlocul Romei spre aeroporturile Fumicino si Ciampino. Fata de Marian, Carmen nu are niciun chef sa aduca un zambet pe fata clientilor ei.
Carmen face pe nebuna, asa cum fac cateodata functionarii publici care ar trebui sa serveasca platitorii de taxe prin primarii, spunand ca nu mai are locuri in autocar si ca autocarul pleaca, iar urmatorul e peste o ora si nu imi poate da bilet decat pentru ala. Si o tine pe a ei, chiar daca eu ii explic ca pe geam se vede ca autocarul nici nu pleaca, nici nu e plin. Dar Carmen are alte treburi, butoneaza de mama focului un telefon mobil si vorbeste in italiana cu al ei coleg, probabil injurandu-ma ca insist sa cumpar un bilet si sa plec si eu spre aeroport, sa nu pierd cursa.
Cum mi-am dat seama ca Carmen e din Romania? Simplu: „No tickets for this one? But there are 12 seats empty! Please, we need to get to the airport! Come on, can you please give us the tickets? No? Na, atunci sa imi bag parizerul in biletele voastre!”, replica la care Carmen a noastra a facut ochii mari si a taiat-o din cusca in care munceste.
Am ajuns pana la urma la aeroport la timp, cu autocarul pe care Carmen, tipul de roman care face de rusine Romania in Italia si oriunde in lume, il vedea plin si plecat din statie. Am luat bilet direct de la baiatul care le vindea la intrarea in autobuz, tot cu 4 euro, tot cu loc si tot spre aeroportul dorit, la ora la care am vrut eu, nu Carmen. Ciuda!
Pacat ca avem romani ca Carmen, ca avem romani ca Marian, dar cum raul sare mai tare in ochi decat binele, sper ca Carmen a noastra, din Romania, sa invete sa isi faca meseria la fel de bine si de cu mult bun simt ca Marian, pentru ca, desi italienii o accepta asa cum este pe mia de euro cu care o platesc, in Romania Carmen ar muri de foame cu o asemenea atitudine, lipsa de chef de munca si aroganta.
Vorba aia Suge-o Carmen !!
In doua cuvinte, cam la asta se rezuma paragrafele despre Carmen si prostia ei 🙂
O descriere foarte interesanta, iubesc genul acesta de postari cu sens si din care chiar ai ce invata. Italienii au luat-o pe Carmen cu care ai interactionat tu pentru ca da, e mana de muncaieftina si patronul chiar nu il intereseaza ca mai face si asa ceva din cand in cand, poate cateodata isi face treaba dar, cum ai spus, ar trebui sa si-o faca de feicare data!
Mersi! 🙂
marian merita felicitari daca s-a comportat asa, eu am dat de romani in spania care, din rusine sau din prostie, nu stiua cum sa faca sa scape de noi si sa ne paseze la alt ospatar, tot la restaurant se intampla, undeva in valencia
de ce ai insistat atat? cum ti-ai permis sa o deranjezi de la nimicul ei?
Daaa, ma gandeam eu ca tot greseala mea este. Trebuia sa stau si sa pierd avionul, sa fie Carmen fericita la final de zi.
Cred ca toti ar trebui sa fim un Marian la noi la munca,asa am putea evolua ca natie.Din pacate multi suntem Carmen, iar asta se vede peste tot si ne trage in jos.poate ne da marian un impuls si macar cine citeste asta se gandeste de doua ori cand face o tampenie sa nu o mai faca….