Astazi e ziua noastra, ziua Romaniei, cea mai importanta zi pentru poporul roman, ziua in care ne-am unit ca natie, ziua despre care majortatea dintre noi, din nefericire, nu stim prea multe. Pana la urma, nici nu e important sa stim in detaliu cum a avut loc unirea, cine a participat si asa mai departe.
Traim in secolul vitezei, sa fim seriosi, sunt doar cifre si nume si chestii plictisitoare, interesante doar pentru profesorii de istorie si cam atat. Nu zic ca nu e bine sa ne cunoastem trecutul si cum ne-am format, multi dintre noi stim asta, dar nu e esential azi. 
Astazi, totul se rezuma la a fi roman. Bucuria de a fi roman, de a locui intr-o tara frumoasa, o tara cu un presedinte nou, cu speranta, cu dorinta, cu slabiciuni, cu puncte forte si cu idealuri. O tara in care tinerii incearca sa schimbe totul in mai bine, in care se ambitioneaza mai tare cand le sunt puse piedici si in care nu se lasa pana nu darama vechiul si instaureaza noul, sanatosul, modernul si avantajosul.
Romania s-a schimbat, chiar daca multi dintre romani nu o simt inca. Sau poate o simt, insa sunt infricosati sa o accepte, chiar daca au trecut 25 de ani de la Revolutie. Nu mai exista tara in care sa ne fie frica sa vorbim, sa spunem ce gandim, sa injuram daca asta vrem, sa facem bine daca ne permitem si ne cere inima si asa mai departe.
Se intampla minuni in fiecare zi, oamenii ajuta alti oameni, pun zambete unii pe fetele celorlalti. De asemenea, la fel de des, oamenii se cearta, nu sunt de acord, se dezbina, se bat si nu-si mai vorbesc o viata intreaga.
Asta e Romania noastra si, oricum am privi lucrurile, doar de noi depinde daca va fi mai buna sau mai rea peste un an, doi sau zece. De tine, de mine, de noi si de cum ne vom transforma fiecare visurile in realitati. La multi ani Romania!
