Nu cred ca trece o zi fara sa vad pe Facebook o poza, o campanie, o grupare organizata care sa nu posteze ceva legat de catedrala BOR, aia de va mantui neamul romanesc si care creste fara sa o ude nimeni in curtea Casei Poporului. Poza de mai sus e de mine facuta, asa arata acum un an mastodontul. Asa arata acum catedrala, semn ca, desi BOR plange ca nu sunt bani, lucrarile merg mai departe indiferent de vreme, de fonduri si de alte impedimente.
Nu sunt impotriva religiei, a lui Dumnezeu, a credintei. Stiu, am scris pe Facebook argumente contra bisericii la postari care aveau legatura cu religia sau cu Dumnezeu, insa doar pentru ca cei care le scriau aveau pareri totalitare, care nu lasau loc de discutii, ceea ce e complet gresit. Dar nu pot sa nu fiu impotriva acestei catedrale. 
Bucurestiul are zeci de biserici, bisericute si manastiri frumoase, ingrijite si functionale. Sa ridici in aceste vremuri o catedrala uriasa, chiar in curtea Parlamentului Romaniei, cand acei bani se puteau folosi pentru sanatate, educatie, transport sau alte domenii din cauza subdezvoltarii carora romanii plang la propriu, e mai mult decat o aberatie.
E tupeu. Un tupeu jenant, nedemn de cei care propovaduiesc numele Domnului, care dovedeste inca o data ca BOR ar face orice pentru a se impune, pentru a trece peste oricine si orice, legi si oameni, doar ca sa isi arate puterea, comparabila probabil cu cea a lui Dumnezeu. Pe cine se razbuna, cu ce a gresit Romania, nimeni nu stie, dar cert este ca daca BOR facea un spital, Spitalul Mantuirii Neamului, cu donatii de la enoriasi, nu numai ca spitalul era deja gata, ci biserica, a carei imagine a suferit tot mai mult de la un an la altul dupa anii 2000 incoace, ar fi fost in mare parte iertata de credinciosi.
Dar BOR nu cere iertare de la credinciosi, nici de la Dumnezeu, ea tace si face, planul si caile bisericii ramanand, cum au fost inca de la inceputurile veacurilor, un mister.
