Recenzie: Casa Bunicii Timisoara, delicii cu mere si deserturi speciale

Cine credea ca marul, acest banal fruct pe care eu din pacate nu il prea consum avea sa stea la baza uneia dintre cele mai bune cine pe care am servit-o vreodata in oras? Eu nu, dar uite ca minunea s-a petrecut la Casa Bunicii, un restaurant din Timisoara la care am ajuns intr-o seara ploioasa de vineri, dupa o saptamana grea, in care am stat si pe banca vreo doua zile din cauza unei raceli nemiloase. Asa ca dupa toata harababura, aveam mare nevoie de un festin culinar si l-am si primit.

Dupa ce gasesti restaurantul, ca asta e partea cea mai grea (vezi detalii pe pagina lor de Facebook), realizezi imediat ca ai nimerit intr-un loc deosebit. Decorul e rustic, dar în același timp modern, tacamurile sunt curate, mesele la fel, iar servirea e prompta si foarte placuta. Am consultat meniurile si tare greu ne-a fost sa ne decidem.

Publicitate

Pestele ne facea cu ochiul, dar si snitelul de vita, dar parca si un platou de fasole batuta merge, dar si desert vrem, deci nu mai luam antreu. Pana la urma, ne-am decis sa luam frigarui de pui cu cartofi cu rozmarin pentru colega si piept de rata cu sos de mere si piure de cartofi pentru al vostru gurmand.

Inainte sa va arat mancarea, sa va povestesc despre bautura mea, suc de mere proaspat stors din mere de la Sannicolau Mare: nu credeam ca voi adora o bautura vreodata, dar bocalul acela de suc m-a atins la suflet, m-a facut sa uit de orice grija si de cat de grea a fost saptamana pentru mine si m-a energizat mai ceva ca un Red Bull. De-li-cios, va rog sa il incercati. Revenind la mancare, asa arata farfuria mea:

Pieptul de rata a fost bine facut, usor roz pe la mijloc, moale, ce sa mai, se vedea ca bucatarul stie cum se face o carne care le da batai de cap altor „chefi”. Sosul de mere, ca de-aia va ziceam de cina cu tematica de mar, a mers de minune cu pieptul si cartofii, fiind dulce si foarte usor, cu bucati de mere care se topeau in gura, divin. Comeseana a ales frigaruile cu garnitura de cartofi cu rozmarin, care aratau cam asa:

Foarte bune, am gustat si eu si aprob, vin cu doua sosuri la alegere si nu ai cum sa nu te saturi din ele. Sunt bine asezonate si merg cu cartofi sau orez, iar daca ar fi sa fiu carcotas as spune ca la pretul lor ar putea include si o garnitura in farfurie. La desert, am comandat doua gateau au chocolat, care inseamna o tarta din care curge efectiv ciocolata neagra cand o deranjezi cu lingurita. Cu sos de zmeura si inghetata e de nedescris:

Per total, masa la Casa Bunicii a fost o experienta culinara pozitiva, care merita incercata si repetata macar la ocazii speciale. Va recomand, pe langa desert si pieptul de rata cu mere, mai ales sucul de mere natural, care e demential si sigur o sa va placa. Cereti si gheata la el, eu nu am putut pentru ca eram inca pe tratament, dar tot a fost superb.

Mâncare: 4,5/5
Curățenie: 5/5
Timp de așteptare: 5/5
Prețuri: 4,5/5
Servire: 5/5
Notă finală: 4,8/5

P.S.: Nota mare, cum am dat la La Strada, dar se pare ca restaurantele timisorene sunt chiar bune si foarte bune in comparatie cu cele din Lugoj. Nu cu toate insa, ca avem si noi locurile noastre deosebite, pe care urmeaza sa le recenzam in curand!