În orașul liniștit de pe malurile Timișului, Lugoj — locul unde nu se întâmplă aproape nimic, în afară de trecerea timpului degeaba, măsurată cu sfințenie de un ceas proaspăt vopsit în verde, mândria administrației locale — lumea moțăia vigilent la porțile speranței de mai bine.
Până când, din senin, peste orașul încremenit în timp, s-a abătut gâlceava: Războiul titanilor mici. O epopee politică locală, cu doi eroi înarmați cu postări pe Facebook, plângeri penale și orgolii cât un PNRR întreg. 
Primarul în exercițiu, cu haina de legalist impecabilă, și fostul edil, actual gladiator al internetului, cu vorba ascuțită și ambiții nefinalizate, s-au luat la sfadă. Disputa? Nici mai mult, nici mai puțin decât un spital care n-a fost să fie.
Dar haideți să ne prefacem, pentru o clipă, că luăm lucrurile în serios. Că acest scandal nu e o piesă jucată într-un teatru fără spectatori. Că oamenii din Lugoj – cei care se luptă zilnic cu drumuri peticite, servicii publice șchioape și o cultură locală expusă doar la zilele orașului – abia așteaptă duelul juridic dintre doi foști colegi de administrație.
Că da, prioritatea absolută a lugojenilor nu este un spital funcțional, ci procesul de calomnie dintre doi politicieni care și-au pierdut busola, dar nu și comunicarea agresivă.
Unul a venit cu acuzații grele, făcându-l „idiot util” pe celălalt. Celălalt a răspuns cu o plângere penală, hotărât să facă din calomnie o cauză nobilă. Că doar n-o să se coboare la nivelul celuilalt! El alege calea legală. Ba chiar și-a pus cravată pentru anunțul de presă.
Și totuși, în toată această comedie amară, cine pierde? Nu cel care nu mai e primar. Nici actualul, care încă ocupă scaunul.
Pierde Lugojul – orașul care n-a avut nici spital nou, nici fonduri din PNRR, dar are parte, din plin, de cearta dintre doi „titani” cu viziuni mărunte și rezultate… similare.
Într-o epocă în care orașele se întrec în inovație, dezvoltare și atragerea de investiții, Lugojul pare să fi inventat un nou sport local: aruncatul cu vina la kilometrul zero. Spectacolul e grotesc, dar constant. Dacă n-ar fi tragic, ar fi amuzant. Dacă n-ar fi real, ar părea scenariul unei piese de teatru absurd.
Așa că, dragi lugojeni, strângeți-vă bine centurile de siguranță civică. Războiul titanilor mici e departe de a se încheia. Se luptă pe toate fronturile – online, în tribunale și în inimile unor alegători tot mai blazați. Poate că nu vom avea prea curând un spital și nici un viitor înfloritor, dar cu siguranță vom avea parte de circ și mult, mult popcorn.
Dan TIMARU
Frumos spus 🙂