Mi-e dor de o baterie…

VEZI AICI Produsul Zilei de pe eMag!

Publicitate

Liceul a fost pentru fiecare dintre noi o perioada interesanta a vietii. Cu bune, cu rele, nimeni nu a terminat liceul degeaba. E tare util si, mai ales daca nu inveti prea multa scoala, e locul in care inveti multe lucruri importante, cum sunt prietenia, increderea, deznadejdea si teama.

Eu imi aduc aminte mai ales orele de matematica, de pe clasa a noua. Erau infioratoare. Venea profesorul, se punea la catedra si incepea sa ne scoata la tabla. Noi, bineinteles cu mici exceptii, eram bata de prosti, dar nu mai era cale de intoarcere. Ai ales mate-info? Faci mate-info pana iti cad mucii in gura. Mai ales mate.

Sa ies la tabla era o crima in toata puterea cuvantului. Scriam enuntul si… stateam. Ma uitam la catedra, proful la mine, eu la el. Curgeau apele pe mine de parca eram pe cine stie ce plaja in Mauritius, de urma sa vina unu sa imi dea cu o nuca de cocos peste cap sa ma linistesc. Atunci am invatat ce inseamna sa te ia cu paliptatii pentru prima data in viata. Si ma uitam la prof, si proful la mine, si tot asa pana se intampla inevitabilul.

„Iar nu ai invatat, domnule elev. Treci la loc, doi”

Treceam la loc, minteam ca nu am carnetul si aia era. Maine zi o luam de la capat, ca doar eram elevi de mate-info, cu viitor, cu slujbe la Microsoft si la dracu sa ne pieptene. Daca o ora de matematica nu era destul de grava, ce ziceti de doua ore de matematica? Da, aveam si dinalea, in fiecare marti.

„Ce-i azi copii? Marti? Baterie avem, da?”

Bateria insemna doua ore de matematica, una dupa alta, puse chiar la final de zi de cursuri. Nu aveai nicio sansa sa scapi. Stia portarul, stiau bucataresele, stia diriga, stia tot satul ca 9B, de la 12 la 14, avea baterie. Era crunt, pentru ca efectiv nu puteai face fata nicicum la o ora de mate, mai ales la doua. Una dupa alta. Baterie!

Si totusi, mi-e asa dor de o baterie, de zici ca turb. Mi-e dor sa mai iau un doi. Mi-e dor sa fiu scos la tabla si sa stau acolo, ca un prostavan, ca bineinteles ca nu am fost in stare sa repet formulele. Ca sunt elev si sunt cu capul in nori si asta e viata de licean pana la urma.

Intr-un final, profu’ de mate s-a dovedit a fi unul dintre cei mai faini din tot liceul. Ce prosti eram in liceu! Proful nu numai ca nu era nici rau, nici pus sa ne distruga vietile noastre pretioase, nici macar sa ne terorizeze. Era doar un profesor corect, dedicat meseriei si care chiar incerca sa ne invete matematica.

Nu a reusit cu toti sa faca asta, nu din vina lui, insa la fiecare dintre noi ne-a castigat increderea si asa, din „cel mai dur prof din Bredi” a ajuns sa fie, cel putin pentru 9B, cel mai tare profesor posibil. Cred ca asta a fost cea mai importanta invatatura din tot liceul pentru mine, sa nu imi fac prejudecati despre o persoana prea repede.

Domn profesor, daca cititi postarea asta, sa stiti ca imi e tare dor de o baterie, de o ecuatie dinaia pe care doar dumneavoastra o intelegeti si, bineinteles, de un doi meritat la tabla.