Situat pe strada Timișorii, abatorul din Lugoj a fost construit între anii 1909 și 1912. Clădirea, care adăpostea mai multe încăperi pentru tăiat animale, procesat carne și împachetat, a fost desenată de către un arhitect italian, care la vremea aceea a știut cum să profite de spațiul mare care i-a fost pus la dispoziție și să ridice aici unul dintre cele mai importante puncte de procesare a cărnii de la acea vreme din zona de vest a țării. Carnea care se pregătea aici nu era doar pentru uz intern, de fapt o mică parte dintre aceasta ajungând pe mesele românilor sau a lugojenilor, o cantitate importantă ajungând în Europa.
Hala principală era dotată cu 8 macarale, iar la capacitate maximă, aici lucrau peste 100 de angajați, conform datelor strânse de către istorici. Pentru a putea depozita în condiții bune atâta carne, aici a fost instalată o cameră frigorifică de mari dimensiuni, care putea feri de alterare, pentru 5 până la 7 zile, până la 5000 de animale. Preparatele din carne ce ieșeau de pe porțile abatorului au avut la bază animale precum vaci sau viței, porci, berbecuți sau cai, care, odată sacrificați și pregătiți, erau exportați în țări din Europa și Asia sau Africa. 
Din păcate pentru istoria de mare producător de carne și produse din carne a Lugojului, aceasta s-a încheiat de multă vreme, clădirea fiind o ruină de ani buni. Ultimul proprietar cunoscut al abatorului, sau mai bine zis a ceea ce a rămas din acesta, este compania Rieker, care nu a dat niciun semn că ar avea vreo intenție de a reporni afacerea, singura schimbare pe are clădirile abatorului au suferit-o fiind la acoperiș, care în parte a fost schimbat.
