Jocul de table este unul dintre cele mai vechi jocuri de masă, având o istorie lungă de mai mult de 5000 de ani. Acesta face parte dintr-o clasă mai mare de jocuri ce presupun utilizarea unei table marcate, multe dintre ele fiind însă diferite în funcţie de regiunea şi perioada istorică în care au fost jucate.
Jocul de table poate fi văzut ca fiind o cursă între doi jucători pentru a muta toate cele 15 piese în afara tablei. Numărul mutărilor fiecăruia este stabilit cu ajutorul aruncării unei perechi de zaruri. Cu toate că probabilitatea valorilor obţinute cu ajutorul zarurilor poate influenţa rezultatul unei partide, pe parcursul mai multor jocuri, gândirea strategică este cea care face diferenţa. Datorită faptului că după fiecare aruncare a zarurilor există mai multe opţiuni în ceea ce priveşte mutarea pieselor, jucătorii avansaţi iau în considerare şi strategiile adversarului, anticipând următoarea lor mișcare. 
Asemănătoare dar diferite
Primul joc asemănător celui de table a fost cunoscut sub numele de „Senet„ (tradus drept „trecere”) şi era jucat în zona Egiptului Antic, în urmă cu 5500 de ani. Acesta reprezenta de asemenea o cursă între doi jucători, pe o tablă din lemn cu 30 de pătrate şi diferite simboluri. Scopul jocului era acelaşi, de a ajunge la finalul drumului mutând după fiecare aruncare a zarurilor.
În cadrul unor excavări recente, arheologii au găsit în regiunea oraşului Shahr-e Sūkhté din Iran atât piese de joc cât şi o pereche de zaruri iar ulterior au stabilit faptul că acestea datează din anii 3000 î.Hr. Surprinzător, în regiunea în care se află oraşul antic al Mesopotamiei au fost găsite cele mai vechi zaruri, datând din aceeaşi perioadă. Acestea au fost găsite alături de un set foarte similar jocului de table modern însă nu poate fi spus cu exactitate dacă este vorba despre aceeaşi versiune a jocului.
Probabil cel mai apropiat de varianta modernă a fost jocul Greco-Roman cunoscut drept „Tabula” (scândura sau tablă). Regulile erau în mare parte identice, cu excepţia utilizării a trei zaruri şi începerea jocului cu piesele în afara tablei. În prezent, în Grecia este folosit acelaşi cuvânt – tabula (τάβλη) – pentru a denumi jocul de table. Este considerat că tabula este un derivat al jocului din perioada Romei Antice denumit „Ludus duodecim scriptorum” („jocul celor 12 linii sau semne„). Principalele asemănări dintre cele două sunt reprezentate de către utilizarea a trei zaruri iar numărul total de rânduri marcate pe fiecare parte a tablei este de 12.
Popularitate în prezent
De-a lungul anilor popularitatea jocului de table a fost diferită în funcţie de regiune. În perioada anilor 70 au fost înfiinţate cluburi de jucători profesionişti în Europa şi America. Timp de zece ani, au fost organizate nenumărate turnee de mare profil iar acestea au atras atenţia atât jucătorilor de top cât şi celebrităţilor pasionate. De asemenea, cu ocazia participării în număr mare, premiile puse la bătaie au fost și ele crescute. Tot în acea perioadă au fost scrise şi cărţi şi articole legate de joc.
Organizarea competițiilor influenţează în mod pozitiv popularitatea jocului iar cum a putut fi evidenţiat în cadrul campionatului organizat în Lugoj în luna octombrie a anului trecut, pasionaţii sunt dispuşi să călătorească pentru o astfel de experienţă. În plus, cei care nu sunt convinşi de aspectul competitiv al unui turneu pot fi atraşi de diferitele premii puse în joc.
