Direcția Județeană pentru Cultură Timiș a aprobat solicitarea Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei de clasarea de urgență a Podului de Fier din Lugoj şi declararea obiectivului ca monument istoric. Din acest moment, Podul de Fier din Lugoj are un cu totul alt statut, ceea ce influenţează orice decizie legată de această construcţie şi zona învecinată. Astfel, proiectul primarului Francisc Boldea de a construi un alt pod, în vecinătatea Podului de Fier, nu mai este posibil. Administraţia locală trebuie să găsească un alt loc pentru construirea unui nou pod.
„Pe o rază de o sută de metri în zona urbană nu se poate construi nimic, pentru că Podul de Fier devine monument istoric. După ce se încheie campania electorală vom începe să facem măsurătorile, releveul, studiul istioric şi tot ce trebuie. Nu înţeleg de ce se supără cei de la Primăria din Lugoj, pentru că acel pod ar fi trebuit să fie de mult clasat. Este o capodoperă şi a rezistat atât de mult, la toate indundaţiile. Este o aberaţie proiectul respectiv (n.r. – construirea unui nou pod în vecinătatea actualului). Noi avem acest proiect de foarte mult timp. Suntem sprijiniţi de celealte ONG-uri de profil, din Timişoara şi Bucureşti, pentru că nu se poate să ne trezim cu cineva care nu nici măcar nu ştie ce vrea să facă”, a spus Ilie Sîrbu, preşedintele Asociației Culturale Salvați Patrimoniul Timișoarei. 
Podul de Fier din Lugoj a fost un martor tăcut al procesului de urbanizare prin care a trecut Lugojul la începutul secolului XX, podul de fier peste râul Timiș reprezintă astăzi un reper arhitectural, atât pentru localnici, cât și pentru turiștii dornicii să se familiarizeze cu istoria fostei “capitalei culturale a românilor bănățeni” din periaoda dualistă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe fondul dezvoltării economice a Lugojului, respectiv creșterea traficului dintre cele două comunități despărțite de râul Timiș, română și germană, s-a simțit nevoia înlocuirea punții de lemn, veche de două secole. Deși chestiunea unui pod nou a fost ridicată în 1887 în mandatul primarului Constantin Rădulescu, proiect s-a materializat abia la începutul anilor 1900, grație unui împrumut de 320.000 de coroane, pe care primăria l-a făcut pentru ridicarea efectivă a podului.
Licitația, la care s-au înregistrat 17 oferte, a fost câștigată de firma „MANDEL (Julius), HOFFMANN (Sándor) & QUITTNER (Vilmos)” din Budapesta (Nádor-u. 20), cu suma de 187. 807 coroane, restul banilor (din cei 320.000) fiind utilizati pentru construirea celor patru căsuțe de vămă, montarea lămpilor electrice, astfaltarea trotuarelor etc. Lucrările au început în luna iulie 1901, circulația fiind deviată pe celălalt pod de lemn, numit al Economilor (unde se află podul de beton astăzi).
Podul de Fier are două deschizături de 35 metri fiecare, susţinute de un pilon central si cele două rambleuri. Are o structură din grinzi cu zăbrele, iar partea carosabilă, dublată de două trotuare, este aşezată pe legăturile ce unesc traversele (platelajul). Piesele din fier au fost fabricate la Uzinele StEG din Reșița și montate ulterior la Lugoj. Cantitatea de fier folosită la realizarea podului a fost de 185.554 tone. Inaugurarea solemnă a avut loc în data de 31 august 1902, într-o zi de duminică la ora 11.
