Cum merge ziarul?

E intrebarea pe care o aud de aproape 10 luni incoace, cred ca in fiecare zi. Cand ma intalnesc cu cineva, fie ca ne-am vazut sau nu in ultimele luni, primesc intrebarea din titlu. Raspunsul la intrebarea asta nu exista. Ziarul nu merge, un ziar… pluteste, cred ca asta e cuvantul potrivit. Odata ce l-ai adus la un anumit nivel, trebuie sa il faci sa pluteasca, adica sa ramana acolo saptamana dupa saptamana, luna dupa luna, an dupa an. Normal, il facem sa si creasca, dar sub nicio forma nu il lasam, ORICE ar fi, sa scada sub nivelul acela de plutire, de siguranta.

Daca l-ai lasat sa coboare sub nivelul de plutire macar o saptamana, chestia asta se simte imediat in calitatea materialelor, in numarul de cititori si, implicit, in cel al clientilor pe care ii vrei la tine in ziar, care pun reclame acolo si care iti asigura un salariu. E mai greu cu asta, mai ales la inceput si mai ales daca nu accepti favoruri banesti din partea unora si altora, dar nu este imposibil. E vorba de munca, constanta si grija pentru fiecare material pe care il publici. Pentru fiecare CUVANT pe care il publici.

Publicitate

Dupa ce am publicat acest material, acum ceva vreme, am primit un mesaj in care eram facut prost si somat sa il sterg imediat. Mesajul venea de la ziarul concurent, de la unul dintre angajatii acestuia, care imi explica despre cum ar putea el sa scoata adevaratele statistici si sa ingroape Cetateanul imediat (nu va mint, sunt exact cuvintele scrise de acesta) si irevocabil. M-am speriat la inceput. Tot ce facusem a fost sa pun doua tabele cu statistici pe site, foarte clare, foarte corecte (numerele din Google Analytics nu mint, nu au mintit niciodata) si m-am si trezit cu „rugamintea” de a le da jos. Tipul imi explica si de bounce rate, si de alte minuni pe care nici macar nu le intelege, dar venise ciorba, care era calda, asa ca am renuntat la a mai citi si restul mesajului.

Mai un pic si vom implini un an de activitate. Joi a iesit ziarul cu numarul 38, in care am prezentat, asa cum se intampla de 38 saptamani incoace, cele mai arzatoare probleme ale orasului, cu declaratii, detalii si exclusivitati pe care nu le aruncam inainte pe site, doar ca sa incercam sa tinem pasul cu ceilalti. Oamenii apreciaza asta, ne cumpara din ce in ce mai multi, ziarele returnate scad, vanzarile cresc, site-ul e mai citit decat ne-am fi imaginat vreodata ca va fi intr-un timp asa de scurt. Cum merge ziarul?

Ziarul pluteste, acolo sus, pe prima pozitie, unde ai si cea mai mare responsabilitate, dar de unde lucrurile se vad cel mai frumos. Si creste, in fiecare zi, pentru ca vrem. Noi, oamenii care il scriem, vrem asta. Oamenii care il editeaza, care il gandesc, care il corecteaza, care discuta pana la epuizare fiecare detaliu dintr-un material oarecare, noi vrem sa creasca si, inevitabil, se si intampla asta. Nu ne obliga nimeni, nu ne tine nimeni cu forta, nu suntem terorizati sa facem asta. Vrem, asta e secretul, cam ca la orice in viata. Restul nu au scuza, pur si simplu s-au oprit din a vrea mai mult, ceea ce e trist pentru ei si pentru cititorii lor.