Lugojul de altădată era cunoscut pentru prezența coșarilor, bărbați pricepuți în curățarea coșurilor și a cuptoarelor. Potrivit istoricului Cristian-Oliviu Gaidoș, numărul coșarilor din Lugoj a rămas constant până în perioada interbelică. În 1939, în cadrul ÎNTREPRINDERILOR COMUNALE LUGOJ a fost creat SERVICIUL DE HORNĂRIT AL ORAȘULUI LUGOJ, primul serviciu de acest fel din țară.
„Coșarii au fost o prezență obișnuită și necesară în Lugojul de odinioară. Cei care se ocupau de curățarea coșurilor și a cuptoarelor, deși lucrau pe cont propriu, formau la rândul lor, din vechime, o breaslă fără statute. Cartea de adrese pentru Ungaria de Sud, publicată în 1890, îi menționează pe următorii coșari din Lugoj: Gelsinger Ludwig, Molnar Ludwig, Petculescu Nicolae, Rochusz Franz și Jurănescu Gheorghe. Numărul lor va rămâne constant până în perioada interbelică (1929): Fritz Roza, Gomborovics Nicolae, Molnar Carol, Pelici Iuliu, Petculescu Nicolae. În cadrul ÎNTREPRINDERILOR COMUNALE LUGOJ (1938) ia ființă în 1939 SERVICIUL DE HORNĂRIT AL ORAȘULUI LUGOJ, primul de acest fel din țară. Acesta era împărțit în patru circumscripții, în fiecare acționând câte un hornar șef însoțit de un ajutor. Se efectuau atât operațiuni de curățire, cât și de ardere a coșurilor. Începând cu anul 1948 hornăritul a fost asigurat de ÎNTREPRINDEREA DE GOSPODĂRIE ORĂȘENEASCĂ LUGOJ ( I.G.O.L.)” arată istoricul Cristian-Oliviu Gaidoș. 
Astăzi, coșarii din Lugoj sunt mai puțin întâlniți, fiind mai degrabă o tradiție de 1 Martie, când îi găsim sub formă de mărțișor. Totuși, pe vremuri, întâlnirea cu un coșar era considerată un semn de noroc, iar aceștia erau apreciați pentru munca lor pricepută.
