„Aș asemăna învățământul românesc cu un malaxor. O mașinărie voluminoasă și gălăgioasă care înghite an de an copii cu abilități diferite, cu sau fără cei 7 ani de acasă, entuziasmați sau nu de prima zi de școală. Timp de 12 ani, sistemul se ocupă de ”uniformizarea” aptitudinilor și oarecum, de pierderea identității elevului. Li se spune că trebuie să fie buni la toate materiile, să obțină note mari și să iubească matematica la fel de mult ca limba română.
În același timp, miniștrii se luptă să își lase amprenta asupra învățământului, venind cu idei de reformă care, mai mult, îi bulversează și pe copii, și pe părinți. Manualele sunt de multe ori proaste și pline de greșeli, iar condițiile din școli, în special în mediul rural lasă mult de dorit. Rata analfabestismului crește. 
Apoi vine Bacalaureatul. Și dintr-o dată nota de trecere devine un deziderat pentru majoritatea elevilor, dar, culmea, și pentru părinți. Tinerii absolvenți sunt felicitați cu surle și trâmbițe dacă reușesc să însumeze o medie puțin peste 6, iar dacă o fac, răsplata este pe măsură! Petreceri de majorat mai ceva ca nunțile din poveștile copilăriei, mașini sport și vacanțe exotice.
Anul acesta, din 136.087 de candidaţi din toate promoțiile (116.316 candidați din promoția curentă, respectiv 19.771 de candidați din promoțiile anterioare), doar 86.794 au luat peste media 6, așa cum prevede metodologia. Asta înseamnă că rata de promovare, raportată la numărul celor prezenți este de 67,2%, în prima sesiune a examenului.”
Textul de mai sus e o bucată dintr-un editorial, din Redeşteptarea. E modul prin care vrem să le atragem atenţia colegilor de la Redesteptarea, că atunci când ai preluat o ştire de pe alte site-uri e bine să dai şi sursa, altfel se numeşte furt. Mai ales dacă o faci în mod repetat! Atât şi nimic mai mult!
