Lugojul se află în mijlocul unei câmpii traversate de râul Timiș, însă numele său ascunde o poveste plină de enigme și ipoteze. De-a lungul secolelor, acest oraș și-a schimbat numele în diverse moduri, de la „Lucas” în 1334 până la „Lugosch” în secolul al XVIII-lea. Dar de unde provine cu adevărat numele Lugoj? Aceasta rămâne o întrebare fără un răspuns clar și sută la sută sigur.
Istoricul lugojean Horațiu Suciu redă, în cartea sa „O istorie a Lugojului pentru cei tineri”, mai multe ipoteze, privind etimologia numelui Lugoj. Printre acestea se numără sugestii care duc spre origini dacice, slave, maghiare sau latine. 
„Etimologia toponimului Lugoj nu a fost pe deplin lămurită. Dacă Vasile V. Muntean, aduce în discuţie teza că, Lugojul provenind din dacicul liguas care ar fi însemnând <<smârc>> (etimologie descoperită prin comparaţii în limba lituaniană şi indo-europeană), I. Pătruţ propune în cartea sa <<Studii de limba română şi slavistică>> ipoteza derivării numelui oraşului din radicalul slav <<luh>>, pronunţat [lug] (luh înseamnă mlaştină). Tot acest lingvist consideră că numele oraşului ar putea veni de la o persoană cu acelaşi nume (Lug sau Logoj, Loga; și să nu uităm că în 1233, banul de Severin, a fost un Luca/Lucas). O altă ipoteză este aceea care subliniază originea maghiară a toponimului Lugoj, din cuvântul <<lugas>>, care înseamnă <<umbrar, foişor>>. Vasile Maniu scrie în cartea sa, <<Dare de seamă asupra operei d-lui Iung. Romanii şi Românii>>, că numele Lugojului provine din latinescu <<lucus>> (pădurice de baltă). În opinia lui Simion Dănilă numele toponimului Lugoj (pronunţat local Logoj) ar proveni de la logoj, pluralul lui logoz, dublet bănăţean pentru rogoz (numele unei plante erbacee, care creştea prin mlaştini şi locuri umede)”, arată Suciu
Cu toate acestea, niciuna dintre aceste teorii nu a reușit să aducă o claritate definitivă asupra originii numelui Lugoj. În plus, se menționează și o teorie fascinantă care sugerează că numele ar putea avea origini celtice, derivând de la zeul celtic Lugos (Lug). Acest argument se bazează pe existența altor localități din Europa care au nume asemănătoare, precum Lugudunum și Lugano.
„Sigismund Schlinger aduce în discuție ideea că numele orașului Lugoj ar proveni din numele zeului celtic Lugos (Lug). Autorul consideră că numele mai multor localități din vestul Europei, precum Lugudunum, Lugano (Elveția), Lugos (oraș în provincia italiană Ravenna) și Lugo (Spania, anticul Lugus Augustus), ar fi înrudite cu Lugojul românesc și că numelelor ar proveni din zeului celților. Lugojul apare ca Lugaz pe o hartă din 1566. Deși ipoteza e atrăgătoare, rămâne aceeași incertitudine, deoarece nu este sigur că etimologia numelui acestor așezări vine de la numele zeului celților. În ceea ce privește Lugos (departamentul Gironde, regiunea Nouvelle-Aquitaine, Franța), numele micuței așezări poate proveni de la numele zeului celt Lug sau de la cuvântul <<lurago>> (pământ uscat în limba bască). Lugo (provincia Galicia, Spania) e vechea așezare romană Lucus Augusti (dumbrăva/pădurea lui Augustus), așa că etimologia acestui toponim pare evidentă, dar poate proveni și din numele zeului celtic Lugus (Lugh, Lug). Toponimul Lugo (Lugo (Lùgh) oraș din regiunea Emilia-Romagna, provincia Ravenna, Italia) derivă cel mai probabil din latinescul lūcus (pădure sacră). Etimologia lui Lugano (cantonul italian Ticino, Elveția) este și ea incertă, variantele fiind cuvintele latine lūcus (dumbravă, pădure), lakvannus („locuitor al lacului”) și zeul Lugus”, mai arată istoricul lugojean.
Chiar și cu toate aceste teorii și ipoteze, rămâne o incertitudine în ceea ce privește etimologia numelui Lugoj. O parte din această incertitudine provine din faptul că diverse localități din lume au nume similare, iar originile acestora sunt adesea greu de stabilit. Astfel, Lugojul rămâne un oraș cu un nume încărcat de mister și istorie, iar etimologia sa pare să rămână un enigmă fascinantă care continuă să captiveze cercetătorii și iubitorii de istorie.
