Vizita Papei Francisc a adus o boare de liniște în țară. Timp de trei zile am început a crede că într-adevăr, România este Grădina Maicii Domnului în care Papa a reașezat echilibrul mult așteptat în lumea noastră atât de dezechilibrată. Viața părea că se așează în matca ei firească, iar mie îmi venea să leșin de fericire.
Dar pe când eu, ultimul neghiob din Carpați, visam că politicienii plini de căință își vor șterge lacrimile cu poala Maicii Românica iar opoziția, ținându-se de mână cu puterea, va planta panseluțe în parcul de la Cotroceni, a apărut din boscheții politicii, Cuvioasa Veorica și vraja s-a rupt. 
Curățenia pe care dumneaei se străduiește să ne convingă că o face în guvern și în partid seamănă mai degrabă cu o vânătoare de vrăjitoare. E totul doar o mascaradă, pentru că în realitate, se plătesc vechi polițe, se mută sferele de influență, se fac și se desfac alianțe, cu alte cuvinte se împarte ciolanul. Mazilirea slugilor lui Dragnea dă bine la popor și se speră că prin această măsură, greșelile trecutului vor fi uitate. Însă teoria asta cu memoria scurtă a națiunii nu mai ține.
Ne-am mai deșteptat și noi, Coană Mare! Chiar dacă s-a schimbat dirijorul, noi știm că orchestra e tot aia. Nici măcar partitura nu a fost înlocuită. Se fredonează în surdină binecunoscuta arie a calomniei, în timp ce corpul de balet politic din parlament îl smulge pe Tăriceanu din ghearele justiției. Opoziția încă nu s-a trezit din beția succesului de la proaspetele alegeri parlamentare europene și tot numărându-și voturile se turmentează și mai tare.
USR-ul s-a pomenit cu o jucărie în brațe cu care nu prea știe ce să facă. În schimb, pe liderul PNL, istoria l-a găsit din nou la datorie. E gata să salveze neamul și să scoată țara din sărăcie. Din când în când, scoate câte un strigăt de luptă, dar sfârșește lamentabil cu oiștea-n gard. Nimic nu-i reușește mai plenar decât eșecul.
Nu știu de ce, privindu-l pe Ludovic Orban, gândul mă duce la cavalerul tristei figuri, Don Quijote. Omul ăsta se luptă mereu cu morile de vânt ale moțiunilor de cenzură și visează anticipate. Coana Veorica e mai drăgălașă, mă face să râd, în timp ce Orban mă deprimă. Am trăiri de genul râsu’- plânsu’.
Mă apucă un soi de disperare și mi se face dor de Papa și de ale lui cuvinte. Probabil că România este Grădina Maicii Domnului, numai că nu e populată cu îngeri, iar Sfântul Părinte, desigur, nu știe că la noi pe plai, orice minune ține doar trei zile, după care ne întoarcem la haosul cotidian!
Dan TIMARU
