Miercuri, 10 septembrie 2025, RETIM a organizat o vizită ghidată pentru presă la depozitul de deșeuri nepericuloase de la Ghizela, un răspuns oficial la acuzațiile recente conform cărora operatorul ar fi aruncat la groapa de gunoi și deșeurile colectate selectiv de timișeni. Reprezentanții companiei au prezentat atât capacitățile tehnice actuale, cât și limitele infrastructurii care, susțin ei, explică de ce o parte importantă a cantităților colectate ajunge tot la depozit.
Ce spune RETIM despre cantități și capacități
Potrivit reprezentanților Retim, anual, în deponeul de la Ghizela intră aproximativ 230-240 de mii de tone de deșeuri. Dintre acestea, prin aparatura pusă la dispoziție de autorități, pot fi tratate 77.000 de tone de deșeuri reziduale, 8.000 de tone de deșeuri reciclabile și 1.700 de tone de deșeuri vegetale. În cel mai bun caz, dintre acestea pot fi recuperate în jur de 25.000 de tone.
Managerul general al RETIM, Dan Pascu, a sintetizat eficienţa reală a fluxurilor astfel:
„Față de 230.000 de tone intrate, aici se pot procesa, mai bine sau mai rău, 90.000 de tone. Noi utilizăm la maximum, conform autorizațiilor, instalațiile care, cu randamentul lor real, ne permit, per total, să deviem de la depozitare, prin diverse metode, cam 25.000 de tone. 20.000 de tone, efortul propriu al Retim, prin valorificare energetică. Restul sunt 2.000 de tone de reciclabile sortate și 3.000 de tone, prin uscare, scăderea de masă de greutate a deșeurilor biodegradabile din container. (…)
Ne întoarcem înspre restul de 140.000 de tone. Pot să spun doar că jumătate dintre ele, cam 60.000 de tone, după fluxul județean, nu ar fi trebuit să ajungă aici. Proiectarea care a fost făcută, sau felul în care fluxul județean a văzut sortarea din Timișoara, acum 10 ani când a fost conceput, presupunea că aceste 60.000 de tone n-ajung la Ghizela. (…)
Nu poți decât să faci două lucruri: să accepți în continuare să le primești sau, vreme de două ore, nu mai mult, să oprești poarta, după care s-a blocat tot fluxul județean”, a declarat Dan Pascu, managerul general al Retim.
Aceste cifre arată că, în prezent, capacitatea instalată și randamentul real al instalațiilor nu permit devierea completă a deșeurilor de la depozit, motiv pentru care RETIM consideră necesare investiții majore.
De unde vine „surplusul” și cine este responsabil
Potrivit lui Dan Pascu, o parte importantă a surplusului provine din fluxurile județene, în special din Timișoara:
„Ne întoarcem înspre restul de 140.000 de tone. Pot să spun doar că jumătate dintre ele, cam 60.000 de tone, după fluxul județean, nu ar fi trebuit să ajungă aici. Proiectarea care a fost făcută, sau felul în care fluxul județean a văzut sortarea din Timișoara, acum 10 ani când a fost conceput, presupunea că aceste 60.000 de tone n-ajung la Ghizela.”
Managerul RETIM a avertizat asupra consecințelor funcționării unui flux județean proiectat greșit sau a unei stații de sortare ineficiente:
„Nu poți decât să faci două lucruri: să accepți în continuare să le primești sau, vreme de două ore, nu mai mult, să oprești poarta, după care s-a blocat tot fluxul județean.”
Declarațiile RETIM vin în contextul unor discuții publice la nivel județean privind gestionarea deșeurilor, în care au existat opinii diferite despre modul de operare:
„Operăm în pierdere serioasă acest depozit, pierdere financiară. Dar n-am pus rezultatul financiar înaintea obligațiilor contractuale și a respectării obligațiilor de mediu, în niciun caz. (…) Nu credem că e necesar (transferarea deșeurilor în Hunedoara și Arad – n.r.), n-aș spune mai mult. Credem că există suficientă capacitate și suficiente soluții la nivelul județului Timiș, astfel încât se poată gestiona.”
Starea actuală a celulei 2 și calendarul de închidere / extindere
RETIM operează în prezent celula 2 a depozitului DDN Ghizela, după ce prima celulă a fost închisă în urmă cu mai mulți ani; rapoarte recente (menționate în tur) indică un grad de umplere de peste 90% pentru celula 2. Directorul RETIM a dat și cifre concrete:
„În iunie, mai erau vreo 120.000 de metri cubi. Asta, în funcție de cum este exploatată stația de sortare din Timișoara, poate să însemne un an, doi de depozitare.”
Pe baza acestui volum disponibil și a unor intervenții tehnice posibile (ridicarea nivelului celulei), RETIM estimează că depozitul mai poate fi folosit „un an sau doi”, iar, cu o colaborare autorități-operator, există opțiunea de a câștiga timp — suficient, susțin ei, așa încât „celula 3 să fie construită – este deja proiectată – și pusă în exploatare. Nu durează foarte mult, în mod normal sub un an.”
Contractul inițial cu RETIM prevede, teoretic, închiderea celulei peste doi ani, însă ritmul de umplere depinde direct de fluxul de deșeuri procesat la nivel județean.
Gestionarea levigatului și măsurile de protecție a mediului
Pe parcursul vizitei, RETIM a arătat instalațiile de captare și tratare a levigatului, ca răspuns la sancțiunile anterioare aplicate de Garda de Mediu pentru probleme legate de scurgeri. Din partea operatorului a venit asigurarea tehnică:
„Faptul că nu există contaminare, nici locală la nivelul depoziției, nu există exfiltrații, nu există niciun fel de poluare să vede cu ochiul liber”, a spus managerul Retim.
Aceste afirmații au fost însoțite de explicații privind instalațiile puse în funcțiune și investițiile realizate de RETIM în facilitatea de la Ghizela, unele „peste prevederile contractuale”, susține compania.
Soluții și costuri: cine trebuie să investească?
Reprezentanții RETIM insistă că problema esențială este lipsa infrastructurii — investiții pe care le consideră atributul autorităților publice. Dan Pascu a fost explicit:
„Soluția reală este infrastructura, care nu se construiește peste noapte, nu se operează de pe o zi pe alta. (…) Infrastructura. Ăsta este pasul pe care autoritățile trebuie să-l facă și ar cam fi trebuit, după propriul plan județean, să se întâmple încă de anul trecut.”
În mod repetat, RETIM a estimat necesitatea unor investiții substanțiale:
„Încă din 2024 ar fi trebuit ca la nivelul județului Timiș și în Timișoara sau undeva lângă și aici, în Ghizela, să fie investiții de peste 100 de milioane de euro. Ele încă nu există. E doar un fapt.”
Astfel, soluțiile enumerate în timpul turului au inclus: îmbunătățirea și extinderea stațiilor de sortare (în special în Timișoara), ridicarea temporară a nivelului celulei 2 (decizie ce necesită avize și cooperare autorități-operator), finalizarea proiectului pentru celula 3 și alocarea de fonduri importante pentru infrastructură.
RETIM subliniază că, prin investițiile planificate în infrastructura de sortare și tratare, precum și prin colaborarea strânsă cu autoritățile locale și județene, județul Timiș are toate șansele să își îmbunătățească semnificativ gestionarea deșeurilor. Implementarea proiectelor precum celula 3 de la Ghizela și modernizarea stațiilor de sortare vor contribui la atingerea țintelor de reciclare și la protejarea mediului înconjurător.
