Pe 26 decembrie, pentru mulți români, Crăciunul continuă. Pentru Emil Constantin, acea zi a însemnat începutul unei vieți pe străzi. La doar opt ani, a fost abandonat în gara din Timișoara, iar prima noapte și-a petrecut-o în sala de așteptare, singur. Astăzi, cunoscut de lugojeni drept „Marius, copilul străzii”, se întoarce an de an spre cei nevoiași, cu pachete de alimente, dulciuri și un mesaj de speranță.
O copilărie frântă chiar după Crăciun 
Emil Constantin s-a născut la 21 decembrie 1982, la Timișoara. Doar câteva zile mai târziu, pe 26 decembrie 1990, mama sa l-a abandonat în gara din Timișoara. „Aveam opt ani. Prima mea noapte mi-am petrecut-o în sala de așteptare din gară”, își amintește acesta. Următorii 18 ani din viața sa au fost marcați de traiul pe străzi, în gări, parcuri și locuri părăsite.
Experiența dură a copilăriei nu l-a îndepărtat de oameni, ci l-a apropiat de ei. „Îmi aduc aminte de viața mea când stăteam pe străzi și de fiecare dată primeam diferite dulciuri: suc, mâncare etc. Eu am învățat lecția de a dărui atunci când stăteam pe străzi, asta se întâmpla prin 1990, pe 26 decembrie”, a mărturisit Emil Constantin.
Astăzi, spune că fiecare pachet oferit îl întoarce în timp, la anii în care supraviețuia datorită bunătății altora. „Pe mine mă reprezintă lucrurile acestea pe care le fac an de an. De fiecare dată când ofer un mic pachet de dulciuri sau o plasă de alimente, îmi amintesc de viața mea. Este o acțiune pe care o fac din inimă și pentru inimă, din suflet pentru suflet.”
Pentru Marius, aceste acțiuni au și o puternică dimensiune spirituală. „În fiecare an simt că atunci când fac această acțiune, Dumnezeu este alături de mine și mă iubește. Sunt cel mai fericit și cel mai liniștit atunci când pot ajuta”, spune el. Mesajul său este adresat tuturor lugojenilor care îl cunosc și care, de-a lungul anilor, i-au urmărit parcursul.
De la nopți în gară, la luminițele bradului
Contrastul dintre trecut și prezent este resimțit cel mai intens în perioada sărbătorilor. „Acum, în spatele meu, pălpâie luminițele de la un brad, acum am un brad. Înainte nu am avut, când am stat pe stradă. Anul acesta, pe 14 decembrie, am împodobit bradul, nu am mai avut răbdare”, povestește Marius.
Sute de pachete, mii de zâmbete și sprijin din afara României
Acțiunea umanitară din acest an s-a desfășurat pe parcursul mai multor zile și a acoperit mai multe localități din județ. „Zilele trecute am dus alimente la Traian Vuia, am fost și la Susani și Sudriaș, Racovița, Drăgoiești. Astăzi am fost la Darova și Sacoșu Mare și Hodoș”, a precizat acesta.
În total, au fost pregătite și distribuite 322 de pachete și 60 de plase cu alimente, destinate copiilor și persoanelor aflate în dificultate. În unele localități, acțiunea s-a desfășurat și cu în prezența autorităților locale. „M-am bucurat să fiu împreună cu domnul primar și domnul viceprimar, dar și cu copiii și oamenii sărmani”, a mai spus Marius.
Un detaliu important al acțiunii din acest an este faptul că ajutorul a venit aproape exclusiv din străinătate. „La acțiunea aceasta m-au ajutat foarte mulți prieteni și cunoscuți din străinătate și nu din România. Le mulțumesc din suflet tuturor oamenilor cu suflet din Anglia, Austria, Germania și Italia. Într-o săptămână am strâns 5000 de lei pentru pachete”, a explicat Emil Constantin.
Un mesaj care merge mai departe
„Pe tot parcursul mersului cu donații, am făcut foarte multă lume să zâmbească. Și în continuare, voi încerca să fac tot mai multă lume să zâmbească”, spune Marius. Prin gesturile sale, el transmite un mesaj puternic de solidaritate și speranță.
Pe plan personal, Marius și-a făcut un rost în viață, cea mai recentă bucurie fiind reprezentată de nașterea nepoțelului său, Andrei.
Povestea lui Emil Constantin arată că o viață începută în cele mai grele condiții poate deveni o sursă de lumină pentru alții. Abandonat chiar a doua zi de Crăciun, „Marius, copilul străzii” transformă, an de an, acea amintire dureroasă într-un gest concret de dăruire pentru cei care au cea mai mare nevoie.
