Codurile de inundații actualizate zilele trecute pentru râurile din zona de vest a țării, care cuprinde și Timișul, au trezit amintiri neplăcute lugojenilor. Nu de puține ori, în ultimii 150 de ani, orașul de pe Timiș a fost inundat sau la un pas de a fi măturat de ape, inclusiv în era modernă, când apele mari, venite mai ales după sezonul rece, au pus în pericol urbea.
1912
Inundațiile din Lugojul anului 1912 au fost catastrofale. Presa vremii scria că, „în urma revărsărei fluviului Temeș, orașul Lugoș se află de eri la amiază sub apă. Apa trece de 1 metru jumătate peste nivelul străzilor. Peste 40 case s’au prăbușit chiar înprimele ore. Multe altele amenință cu prăbușirea.” 
„Circulația în oraș e absolut imposibilă. Lucrările de salvare sunt efectuate cu activitate de pompieri, poliție, jandarmiși armată. Se zvonește că un soldat de artilerie și 3 copii s-ar fi înecat. O parte din ceirefugiați a petrecut noaptea în casa comitatului, care se află situată pe un loc mai ridicat. Deoarece apa a inundat și uzinele de electricitate, orașul a rămas în întunerec, iar panica peste noapte a fost indescriptibilă.”
1970
De departe cele mai grave inundații din Lugoj au avut însă loc în 1970, când în oraș s-a decretat stare de necesitate. Apele s-au revărsat în lunile mai și iunie, ajungând până la casa de cultură și la cea de lupte. Toate serele CFR, de la Pohalma și respectiv Balta Lată au fost inundate. Apa spre Coșteiu era de 75 de centimetri, făcând imposibilă deplasarea cu autovehicule.
Pe atunci, scrie jurnalistul Cristian Ghinea pe blogul personal, autorităţile au decretat starea de necesitate, „iar oricine fura din puţinele ajutoare trimise de autorităţi era pedepsit cu ani grei de închisoare. Oraşul a stat cam două săptămâni sub apă.”
2000, 2005, 2020
În anii 2000, se fac remarcate două evenimente importante legate de inundații, unul în primul an al noului mileniu, când trei lugojeni au fost evacuații de pe un acoperiș cu un elicopter, iar al doilea în 2005, când ploile extreme au dus la inundarea insulei din Cotu Mic și a fermelor de la Pohalma.
Podul de Fier, în mod surprinzător, a rămas de fiecare dată în picioare, așa cum a făcut-o și în 2020, ultimul an când nivelul Timișului a fost unul periculos.
Codurile de inundații ale autorităților se mențin în vigoare. Din fericire, lucrările de consolidare ale malurilor Timișului sunt aproape finalizate, până la granița cu Serbia.
