Confesiuni la o cafea cu Elian Băcilă, „pictorul de negru”… – interviu de Dumitru Buțoi
„Sunt la Timișoara, canicula de afară îmi limitează plimbarea de seară și totuși decid să înfrunt seceta care aici, în zona Banatului, a „ucis orice boare de vânt”, cum spune poetul. Sunt invitat la o lansare de carte, „Hierofantul”, a colaboratoarei noastre Aura Nicoleta Lupșescu, prezentată de colegul de breaslă Nicolae Toma, ora 18.00 la Complexul Cultural Theressia, din Bastionul Timișoarei. Ajung la 17,45, sună telefonul, deschid și o surpriză plăcută: „Sunt Elian Băcilă, de la București, am venit în vizită la sora mea din Timișoara, mi-ar face mare plăcere să ne revedem. Desigur, eu sunt chiar la Bastion, și eu pe acolo”. Ne-am întâlnit – domnul Elian Băcilă, „pictorul de negru”, așa cum este cunoscut în lumea artiștilor plastici, despre care eu am mai scris în urmă cu vreo doi ani; era cu Moise George, fiul de 5 ani, căruia eu i-am spus că va deveni „pictorul de alb”. Și, ca o coincidență, într-o altă locație, dar nu departe de lansarea de carte, aveam să descoperim Expoziția de pictură „Lumină veșnică din inima Cupolei”, a cunoscutului pictor Mihai Teodor Olteanu. Ne despărțim temporar – deh, fiecare cu pasiunea lui – și ne revedem după vreo 60 de minute, la o cafea. Dincolo de inerentele amintiri din Capitală, încercăm să construim un dialog benefic amândurora și doar nerăbdarea lui Moise George ne determină să amânăm și să stabilim o (re)întâlnire prin tehnica din dotare. 
D.B.: Așadar, domnule Elian, ce ați mai făcut în ultima perioadă, pe unde ați mai fost prezent și captivat curiozitatea publicului cu lumina care izvorăște din întunericul pe care îl promovați cu acribie, devenit un veritabil brend artistic?
E.B.: În perioada 23 mai – 1 iunie 2025 am participat în Suedia, la Malmö, la expoziția colectivă „30×30”, alături de prietenul meu cel mai bun, pictorul Eugen Anghel, precum și alături de alți artiști locali. A fost o mare onoare pentru mine, deoarece în cadrul acestui eveniment special am fost făcut membru al Uniunii Artiștilor Plastici Profesioniști din regiunea Malmö, Suedia, iar pe această cale vreau să-i mulțumesc președintei Uniunii, doamna Inge Rahm. Urmează alte expoziții și proiecte.
D.B.: Am aflat că o altă expoziție de anvergură a generat un mare succes, despre ce este vorba?
E.B.: Desigur, cu mare bucurie, sunt prezent de asemenea la expoziția internațională de artă de la OSAKA 2025, la Pavilionul României, cu expoziția virtuală „Când culorile au tăcut”, o expoziție extraordinară, care a avut foarte mult succes, organizată împreună cu Arhiva de Artă. Expoziția tratează problematica Negrului Luminos, a Negrului Absolut și a Găurilor Negre. Am vrut să spun că în fața Negrului, celelalte culori tac. Fundalul muzical îi aparține marelui compozitor grec Vanghelis.
D.B.: În România, unde vă pot întâlni iubitorii „negrului absolut” și ai „găurilor negre”?
E.B.: De curând am încheiat, finalizat, o expoziție foarte frumoasă, la Castelul Lupilor, din Județul Hunedoara, iar alta este deschisă la Muzeul Literaturii Române din București, până la data de 9.08.2025, o expoziție colectivă unde expun o lucrare executată într-un material absolut revoluționar, vantablack, la ora actuală cel mai întunecat material de pe Pământ, care funcționează ca o gaură neagră – absoarbe 99,99% lumina. În expoziție expun alături de fiul meu, Moise George, și de bunul meu prieten, pictorul Eugen Anghel, din Suedia, precum și de alți colegi.
D.B.: Pe lângă revistele de cultură și artă „Cronica timpului”, care apare sub egida UZPR, cu care aveți bune relații de colaborare de pe timpul regretatului om de presă Doru Dinu Glăvan, și „Luceafărul de Vest” Timișoara, care v-au găzduit producțiile artistice, ce alte publicații vă mai promovează?
E.B.: De curând a apărut un material despre mine în revista „Independența Română, Independența prin Cultură”, a Fundației Cultural Istorice „Stoica”, scris de maestrul Vergil Cojocaru Cover, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, precum și de poeta Doina Bârcă. În articol se vorbește despre o expoziție specială, pe care am realizat-o în România de curând, la Casino Mall Vitan București, unde am avut o expoziție personală cuprinsă din trei lucrări de mari dimensiuni. Un eveniment pentru România, deoarece Casino-ul a funcționat în acea perioadă ca o galerie de artă. Am fost prezent și la o serie de apariții la Radio România Actualități, „Serviciul de Noapte”, Antena – „Observator”, Prima TV Focus, TeleMoldova Plus, Sens TV, Profi 24 TV.
D.B.: Îl cunosc pe fiul dvs., Moise George, de când descifra mersul ținându-se de șevalet și vă mai încurca pensulele și culorile, acum are 5 ani și e zburdalnic fără margini – e captivat de ceea ce vede că faceți?
E.B.: Desigur, este o minunăție de copil, pune deja întrebări, care de multe ori mă pun în încurcătură, el vede altfel, deh, cu ochii copilului, întunericul din creațiile mele, dar cred că e pe drumul cel bun și, odată cu trecerea timpului, va înțelege că și întunericul are în esență luminozitatea sa.
D.B.: Ce alte proiecte în derulare mai aveți?
E.B.: Deocamdată vreau să anunț o nouă colaborare inedită, cu scriitorul S.F. Constantin Borcia, căruia i-am semnat coperta la cartea în curs de apariție, „Comunicare Temporală”, și lucrez intens la alte lucrări care vor face obiectul altor expoziții în țară și străinătate.
D.B.: Domnule Elian Băcilă, vă mulțumesc pentru disponibilitate, vă doresc mult succes în tot ceea ce întreprindeți și să ne vedem cu bine la București. Și vă propun de pe acum pentru sesiunea de toamnă, în premieră, o expoziție de excepție la Timișoara, în parteneriat cu Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR.
E.B.: Cu mare plăcere, aș fi onorat.”
