Esti un om ca oricare altul. Intr-o zi, cineva iti lasa o avere imensa: un milion de dolari. Dupa cateva zile, altcineva iti lasa o alta avere, de sapte milioane de dolari. Singura problema e urmatoarea: ca sa poti lua cele sapte milioane, trebuie sa cheltuiesti primul milion intr-un an, sau pana la ziua ta, sau pana la o alta data stabilita de nebunul care iti lasa banii. Ce faci? Ramai cu milionul tau, il investesti si cu restul de bani traiesti linistit toata viata sau cheltui milionul, respectand niste reguli oarecum stupide, dupa care primesti cele sapte milioane?
Cam asta e plotul cartii pe care am mancat-o, ca ala nu a fost citit, duminica seara. La 200 de pagini cat are, „Milioanele lui Brewster” a fost una dintre cele mai usor de citit si mai rapid de finalizat carti din viata mea. Mi-a luat vreo 2 ore dimineata si inca vreo 3 seara, citit lejer, fara dureri de ochi. 
Subiectul e unul inedit, cum scapa un tanar bancher de un milion de euro intr-un an pentru a castiga alte sapte milioane, de la un mostenitor care nu suporta ideea ca tipul avea sa traiasca de pe urma banilor primului mostenitor, care era bunicul tanarului si care se certase cu mostenitorul al doilea. Ma rog, o sa intelegeti cand veti citi efectiv cartea.
Brewster are un an la dispozitie sa cheltuie un milion de euro, dar nu e totul asa de simplu pe cat pare. Nu are voie sa faca donatii, nu are voie sa cumpere chestii de care nu are nevoie, trebuie sa tina chitantele pentru toate cumparaturile si asa mai departe. Iar la data si ora stabilita e musai sa nu mai aiba niciun cent din suma de 1.000.000 de dolari.
O sa va dea pe spate , pentru ca pana in ultimul paragraf nu o sa stiti daca Brewster reuseste sau nu sa duca la capat cerintele mostenitorului diliu. E cea mai tare carte despre bani pe care am citit-o din domeniul fictiunii, pentru ca pana acum cele despre dezvoltare personala, NLP si „cum sa castigi bani facand nimic” au fost o mare dezamagire. La pretul asta, chiar e o carte de „un milion de dolari”.
” Apărut în 1902, romanul Milioanele lui Brewster a cunoscut nu mai puțin de zece ecranizări”.
Vazut unul dintre filme 😉
„Cam asta e plotul cartii pe care am mancat-o”, cam des folosita sintagma „am mincat-o” cind e vorba de citit o carte.
Eu am „mincat” multe milioane de dolari de cind astept sa cistig potul cel mare la loto 😛
Adicatalea… vreti voi sa spuneti ca e o carte fara vampiri, vrajitoare, tehnologii ultraperformante si scene explicite? Si… vreti voi sa mai spuneti ca e o carte interesanta? La 112 ani de la aparitie?
Oare cum au putut cartile (dar si filmele) dinainte de anii 50 sa aibe un asemenea succes? Raspunsul se afla, fara indoiala, in talentul autentic al autorilor.
Tinere lugojean, nici nu stii cat ma bucura sa aud ca mai exista oameni care citesc carti. Bravo!
Da, tanara MinnieM, si eu ma bucur ca mai exista oameni care citesc postari despre carti. A facut trafic frumos articolul asta, semn ca voi mai scrie cateva, ca de citit am mai citit 🙂
Uau, credeam ca actiunea cartii se petrece candva mai recent. Sunt sigur ca in 1902, 1 milion de dolari insemna cam de vreo 25 de ori mai mult decat astazi, adica cum ar fi 25 milioane de dolari. Adica enorm. Cam greu de cheltuit intr-un an fara donatii si fara sa cumperi lucruri relativ inutile.