Cum n-am mai mancat pizza din 2015 (ok, mint, am mai mancat o felie la lucru, dar jur ca atat) pofta de o bucata sau doua din celebra placinta italieneasca a fost prea mare ieri seara. E probabil mancarea mea preferata, si cum am promis la finalul primei recenzii de la J’adore ca ne intoarcem pentru pizza si paste, asa am si facut.
Inainte de pizza, ca sa punem sare pe rana, am comandat, alaturi de trupa de recenzie, ca nu merge nimeni singur la asa ospat, cate o limonada de capsuni, kiwi si cirese. La localul de pe Caransebesului, acolo unde mai un pic o sa ne putem balaci la piscina, o prepara din niste siropuri speciale, facute din fructe reale, care ii dau un gust genial. Efectiv simteai ca bei kiwi proaspat stors cu un gust subtil de lamaie, deloc dulce, numai buna si racoritoare. 
Trecand la evenimentul principal, am comandat doua Mista si o Diavola la masa. Dupa ce le-am mancat si am vorbit cu totul altceva decat venisem sa vorbim, am decis ca pizza de la J’adore este cea mai buna din Lugoj la momentul actual, fara doar si poate.
Blatul este subtire si crocant, nu e apos la mijloc, e usor si bine facut, apoi ingredientele, toate de buna calitate, sosul dulce, nu exagerat de sarat, nu exagerat de mult, sa transforme blatul intr-o baltoaca. Sincer, nu ma asteptam sa mananc o pizza asa de apropiata de cele mancate in Italia, si am mancat cateva bune de mi-au parait urechile, chiar la mine in oras.
Pretul cred ca a fost 18 lei o pizza, 3 lei sosul, 10 lei limonada, mai mult decat decent. Si ca sa vedeti ca nu glumim cu note si cu recenzii si cu asa mai departe, ne-am gandit si ca pizza asta ar merita o nota 9 international. Cum vine asta? Adica a fost cea mai buna pizza pe care am mancat-o fiecare dintre noi oriunde in lume, cu nota 10 insemnand o pizza mancata la apus de soare, pe o straduta mica din Napoli, in timp ce un chelner italian iti canta din Traviata.
Normal ca ne-a fost recomandat si un desert, moment in care, dupa cinci felii de pizza la bord, am intors masa si am spart toate paharele de pe ea. Glumesc, nu am facut asta, dar nu am fost departe, insa la cum a prezentat chelnerul dulcegaraia, nici acum nu imi vine sa cred ca am refuzat-o toti de la masa. Asta inseamna determinare! Data viitoare, mergem la J’adore doar pentru paste si desert. Va povestim cum a fost, bineinteles, aici pe blog.
