O biserică inaugurată în anul 1903, dintr-un sat aflat nu departe de Lugoj, intră în reabilitare. Motivul? Există riscul să se prăbușească, iar slujbele de orice fel nu mai pot fi ținute în siguranță în interiorul lăcașului de cult. Este vorba despre biserica reformată din Bodo, sat aparținător de comuna Balinț.
Potrivit administrației locale, Parohia Reformată din Bodo, prin doamna preot Rebekka Rubinka Herman, a depus cererea de finanțare pentru consolidarea seismică și reabilitarea energetică a Bisericii Reformate din sat. Valoarea investiției propuse este de 3.438.360 de lei, prin programul național pentru reducerea riscului seismic. 
„Biserica din Bodo este simbolul satului. E în centrul memoriei noastre. Astăzi, însă, clădirea se află în clasa de risc seismic RsI, cu structură fragilă. Nu mai poate fi folosită în siguranță. Asta înseamnă risc real, nu doar „uzură”. Mulțumesc doamnei preot Rebekka Herman pentru seriozitate, pentru documentele pregătite corect, pentru răbdarea de aproape un an și, mai ales, pentru grija față de oameni” a explicat primarul din comună, Andrei Popa.
Istoria lăcașului de cult
Potrivit portalului Legat de Banat, biserica reformată din Bodo a fost inaugurată la 1 noiembrie 1903. La acea vreme satul era unul foarte tânăr, el fiind înființat în perioada 1892-1895, populat cu maghiari de la nord de râul Mureș, respectiv agricultori din Peregu Mic (Kispereg) și legumicultori din Macău (Makó).
O parte din cei din urmă s-au întors la locul de baștină după scurt timp, iar o parte s-au mutat în Balinț, sat aflat în apropiere. În ultima parte a sec. XIX și imediat după 1900, coloniști maghiari au venit în Banat, formând câteva sate noi (ex.: Țipari, Bodo, Dumbrava, Dumbrăvița, Moșnița Nouă), dar s-au așezat și în sate existente, inclusiv din cele nepopulate cu maghiari (ex.: Satu Mic, Sacu, Zgribeşti, Sudriaş, Darova, Boldur ș.a.).
Maximul de populație a fost atins la Bodo în anul 1910 – 1576 de locuitori – 99% din aceasta fiind formată din maghiari. Confesional, 87% erau reformați, restul fiind romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, evanghelici luterani și (doi) israeliți. 69% din populație cunoștea cititul și scrisul, un procent bun pentru Banatul acelor vremuri. Numele așezării era atunci Nagybódofalva.
În perioada 1945-1982 peste 70 de familii venite din Ținutul Secuiesc (două treimi) și din Valea Jiului (o treime) s-au stabilit la Bodo. În anul 2002, satul avea o populație în număr de 480 de persoane, dintre care 397 maghiari și 70 români, 334 fiind reformați, 70 ortodocși și 56 romano-catolici.
Așezat pe apa Begheiului, la cca 65km-est de Tmișoara și cca 17km-nord de Lugoj, Bodo și-a făcut un renume de-a lungul timpului datorită legumiculturii și cultivării lubeniței, fiind unul dintre furnizorii piețelor din orașele respective.
