La începutul secolului XX, Banatul se afla într-o perioadă de expansiune accelerată. Orașul devenise un reper al modernizării: tramvaiul electric circula deja pe primele trasee, străzile erau pavate, iar autoritățile pregăteau construcția unuia dintre cele mai cunoscute poduri ale orașului, Podul Decebal.
În acest context al progresului, un tânăr bănățean, născut la aproximativ 30 de kilometri de Lugoj, avea să își lase amprenta definitiv asupra istoriei mondiale. Data de 18 martie rămâne una esențială pentru aviația internațională. Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Surducu Mic. Tatăl său era preotul Simion Popescu, iar mama, Ana Vuia, era cea de-a doua soție a acestuia. 
Educația de bază și-a început-o la școala din Bujor, iar studiile liceale le-a finalizat la Lugoj. Mai târziu, a plecat la Budapesta, unde s-a înscris inițial la Politehnica, apoi la drept. Din motive financiare, nu a reușit să finalizeze studiile tehnice, însă a absolvit dreptul și a obținut titlul de doctor în științe juridice. Cu toate acestea, cariera juridică nu l-a atras niciodată – visul său era zborul.
Fuga la Paris
În 1902, Vuia ajunge la Paris, hotărât să construiască un aeroplan capabil să se deplaseze prin propriile forțe.
„Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ți pară rău; că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă”, îi spunea Traian Vuia mamei sale la plecarea către capitala Franței, scrie istorie-pe-scurt.ro.
Anul 1903 marchează începutul confruntării directe cu scepticismul lumii științifice.
„La 16 februarie 1903 a înaintat Academiei de Științe din Paris un memoriu despre «aeroplanul-automobil» pe care îl proiectase, dar proiectul său a fost respins de forul științific francez pentru că acesta din urmă considera că aparatele de zbor mai grele decât aerul nu puteau să zboare. Mai mult, aparatul conceput de Vuia avea câteva caracteristici care nu au fost înțelese, la început, de către contemporanii săi: avea o singură elice în loc de două, cum se credea că e absolut necesar, iar motorul proiectat părea de nerealizat cu mijloacele tehnice ale vremii”, scrie enciclopediaromaniei.ro.
Primul zbor din istorie
Refuzul nu l-a oprit. Încurajat de fostul său coleg de liceu, Coriolan Brediceanu, Vuia își patentează invenția în 1903. După doi ani de muncă intensă, aparatul era gata de testare. Primele încercări, la începutul lui 1906, nu au avut rezultatul dorit, însă momentul decisiv a venit la 18 martie 1906.
Este ziua în care Traian Vuia intră definitiv în istorie, devenind primul om care s-a ridicat de la sol cu un aparat mai greu decât aerul, folosind exclusiv propriile mijloace.
„Avionul lui Vuia era realizat dintr-un cadru de țevi de oțel, cu aripi de pânză, bombate, ceea ce îi dădea aspectul unui liliac. Motorul funcționa cu anhidridă carbonică pe post de combustibil, iar trenul de aterizare era constituit din patru roți cu pneuri. Acest prim zbor cu mijloace proprii de zbor s-a efectuat în Franța, la Montesson. Aparatul de zbor al lui Traian Vuia a pornit de pe loc cu ajutorul propriului său motor, a rulat cca 50 metri, apoi s-a desprins de la sol și a zburat 12 metri la o înălțime de 1 metru. Un vânt lateral puternic a făcut ca aparatul să nu poată zbura mai mult, dar premieră era realizată: primul zbor mecanic din istoria omenirii fusese înfăptuit”, scrie enciclopediaromaniei.ro.
Renumele lui Vuia
După experiența de la Montesson, Vuia a continuat perfecționarea aparatului. La peste un an distanță, a reușit un zbor de aproximativ 60 de metri, deși avionul a suferit avarii.
În timpul Primului Război Mondial, inventatorul a lucrat pentru armata franceză, iar după conflict s-a implicat activ în susținerea idealului de Unire. A rămas în Franța pentru o perioadă îndelungată, revenind temporar în România între 1932 și 1934. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a stabilit definitiv în țară și s-a stins din viață în 1950, la București.
Activitatea sa inventivă nu s-a limitat la aviație. Traian Vuia a brevetat și un generator de abur în 1925, precum și două modele de elicopter, în anii 1918 și 1922. Moștenirea sa este păstrată și astăzi. În localitatea care îi poartă numele, cunoscută în trecut drept Bujor, funcționează un muzeu dedicat pionierului zborului mecanic, un om care a demonstrat că imposibilul poate fi învins prin curaj și perseverență.
