Castelul Pogány din satul Păclișa (județul Hunedoara), fost domeniu nobiliar din secolul al XIX-lea, urmează să fie refăcut și introdus în circuitul turistic, după decenii în care a fost naționalizat și folosit ca spital de regimul comunist.
Potrivit adevarul.ro, în această etapă se fac doar lucrări de conservare și întreținere a curții, urmând ca intervențiile majore să înceapă după finalizarea documentației urbanistice. Proprietarul imobilului, omul de afaceri Dan Felea, a declarat pentru „Adevărul” că PUZ-ul este într-o fază avansată, proiectul tehnic este deja finalizat, însă trebuie depășite etapele birocratice. 
Castelul a fost scos la vânzare în 2015, după retrocedarea către urmașii familiei Pogány, de la care fusese confiscat imediat după Al Doilea Război Mondial. În primii ani ai comunismului, clădirea a funcționat ca preventoriu pentru copii, iar ulterior a devenit sediul administrativ al spitalului local de neuropsihiatrie. După 1990, moștenitorii l-au scos la vânzare împreună cu un teren de aproximativ 17 hectare.
Fiind monument istoric, statul român avea drept de preemțiune la achiziție. Casa de licitații Artmark informa atunci că domeniul — castelul și parcul dendrologic de 17 hectare — a fost oferit statului pentru 500.000 de euro, valoare redusă față de evaluare, însă Ministerul Culturii a refuzat exercitarea preemțiunii, iar Artmark putea continua procedura de vânzare. Ministerul Culturii și Primăria Totești au refuzat achiziția, iar Consiliul Județean Hunedoara și-a manifestat interesul, fără a finaliza cumpărarea. În schimb, autoritățile județene au investit în restaurarea Castelului Nopcsa din Săcel, aflat la circa șase kilometri de Păclișa.
În apropiere se mai găsesc două reședințe nobiliare din secolul al XIX-lea — Kendeffy, la Sântămaria-Orlea, și Nalați, la Hațeg — ambele degradate: primul în conservare, iar cel din Hațeg în ruină.
Castelul Pogány din Păclișa a fost ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea și este prezentat ca unul dintre edificiile baroce din Transilvania păstrate încă într-o bună stare de conservare. A aparținut familiei nobiliare Pogány, iar aici s-a născut și a copilărit Margit Pogány (1879–1964), iubita și muza sculptorului Constantin Brâncuși.
Pentru cititorii din Lugoj, miza istorică devine însă și mai clară prin figura comitelui Károly Pogány (1844–1925), considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai aristocrației din Banat, care a fost prefect al comitatului Caraș-Severin, numit de împăratul Franz Joseph I. Presa vremii nota că era apreciat de români pentru că vorbea excelent limba română, iar istoricii îl menționează printre susținătorii construirii liniei ferate Lugoj–Ilia, inaugurată în 1898.
În primii ani ai secolului XX, Károly Pogány a locuit la Lugoj, iar în perioada mandatului său de prefect, în oraș au fost construite centrala electrică, teatrul de pe malul Timișului, biserica reformată și mai multe uzine — repere care leagă direct istoria Lugojului de numele familiei Pogány. În același parcurs, el este amintit și pentru implicarea în restaurarea Castelului Corvinilor, în dezvoltarea Uzinelor de Fier din Hunedoara (înființate în 1884) și în realizarea căii ferate Hațeg–Caransebeș, inaugurată în 1909. În 1896, pe moșia sa din Păclișa l-a primit pe prințul Franz Ferdinand, venit la vânătoare de capre negre în Munții Retezat.
După Al Doilea Război Mondial, castelul a fost confiscat de statul român, iar familia a fost îndepărtată din Păclișa. Presa comunistă relata în 1951 că în castel a fost amenajat un sanatoriu modern pentru copii. În anii ’50, domeniul și anexele au găzduit copiii minerilor din Valea Jiului în tabere școlare, a funcționat ca preventoriu și ca adăpost pentru copii refugiați din Grecia afectată de războiul civil, dar și pentru orfani din Coreea de Nord, primind numele „colonia Kim ir Sen”.
Din anii ’60, la Păclișa a fost înființat un spital de neuropsihiatrie pentru copii, iar conacul a devenit sediul administrativ al unității, care a funcționat până în anii 2000. La începutul anilor ’90, în jurul Hațegului funcționau trei centre pentru copii în foste conace nobiliare: la Săcel (Castelul Nopcsa), la Bretea Strei (Casa de preșcolari) și la Păclișa, unde fostul castel Pogány ajunsese un centru supraaglomerat, cu peste 400 de copii și tineri, aduși din mai multe zone ale țării și ținuți în condiții precare. Centrele s-au desființat după 1990, iar din anii 2000 castelul a fost revendicat de urmașii familiei Pogány.
