Lugojul devenea, acum exact 36 de ani, al doilea oraș liber de dictatură din România. Însă nu fără să plătească un preț enorm, culminând cu moartea a trei tineri, pentru a scăpa din lanțurile comuniste. În timp ce Timișoara sângera, refuzând să plece capul în fața dictaturii, la doar 60 de kilometri distanță, un alt oraș se pregătea să scrie istorie.
Pe 20 decembrie 1989, Lugojul spulbera mitul controlului total al regimului Ceaușescu, devenind oficial al doilea oraș din România care s-a declarat liber de comunism. Aceasta este povestea unei zile lungi, în care curajul câtorva muncitori a scos o întreagă comunitate în stradă, transformând frica în forță regeneratoare. 
Scânteia, de la radio la vocea populației
Ecourile revoltei de la Timișoara ajunseseră la Lugoj prin intermediul undelor radio și al martorilor oculari. Tensiunea era palpabilă în marile unități industriale ale orașului. În după-amiaza zilei de 20 decembrie, muncitorii de la I.U.R.T. (Întreprinderea de Utilaj Recondiționat și Transport) au fost cei care au dat semnalul.
Revoluția de la Lugoj nu a fost un eveniment spontan, ci rezultatul unei tensiuni care a explodat în după-amiaza zilei de 20 decembrie. Conform istoricului Dumitru Tomoni, momentul zero a avut loc în jurul orei 14:00, în stația de autobuze de la Întreprinderea de Utilaj Recondiționat și Transport (I.U.R.T.).
Acolo, doi tineri, Nicolae Andrei și Adrian Lungu, au avut curajul de a distribui primele manifeste anticomuniste. Mesajul lor a fost scânteia care a aprins revolta în rândul muncitorilor care ieșeau din schimbul întâi. Gestul lor a transformat nemulțumirea surdă într-o acțiune colectivă de stradă.
Marșul spre centrul orașului
Coloana pornită de la I.U.R.T. a crescut rapid, ca un tăvălug. Pe drumul spre centrul Lugojului, masei de oameni i s-au alăturat muncitorii de la celelalte unități industriale emblematice: „Mondial”, „Filatura” și I.P.L.
Strigătele de revoltă au inundat străzile: „Ieri în Timișoara, azi în Lugoj!”, „Jos Ceaușescu!” și „Libertate!”. Ceea ce începuse ca un protest local s-a transformat rapid într-o mișcare de mii de oameni care au ocupat platoul din fața Consiliului Popular (actuala Primărie).
Noaptea sângeroasă
Tensiunea a atins punctul critic în seara zilei de 20 decembrie. Armata a fost scoasă în stradă, iar unitatea militară U.M. 01140 a primit ordin să asigure paza sediului administrativ al orașului. Din păcate, confruntarea dintre demonstranți și forțele de ordine s-a soldat cu victime. Lugojul și-a plătit libertatea cu sânge.
Trei lugojeni au căzut sub gloanțe în acele zile de foc, Valentin Rosada, Daniel Borcea, uciși pe 20 seara, iar mai apoi, pe 23 decembrie dimineața (2:40) Norbert Pongratz, împușcat la Reșița. Sacrificiul acestora a radicalizat mulțimea. În loc să fie dispersați de frică, lugojenii au rămas pe poziții, refuzând să părăsească centrul orașului.
Lugojul, al doilea oraș liber din România
După o zi și o noapte de proteste, autoritățile regimului au pierdut definitiv controlul asupra orașului. Armata a început să dea semne de fraternizare cu populația, iar structurile de partid s-au prăbușit sub presiunea străzii.
Prin curajul cetățenilor orașului, Lugojul s-a proclamat oficial drept al doilea oraș liber din România, un titlu pe care îl poartă cu mândrie și care atestă rolul crucial al comunității lugojene în căderea sistemului totalitar.
Mai multe detalii și imagini găsiți în acest material al ziarului Adevărul.
