Connect with us

Social

Un grup de tineri sprijină familiile nevoiașe: “Nu ajutăm puturoșii și alcoolicii”

Publicat

în

Tinerii refuză să-şi facă cunoscute identităţile, susţinând că nu fac actele de caritate pentru a-şi face publicitate. Fac publice cazurile pe platformele sociale, acolo unde li se alătură alte persoane dornice să ajute. Ca totul să fie la vedere, în activitatea pe care o fac, tinerii au făcut grupuri pe Facebook, cu fiecare caz în parte şi acolo publică tot sprijinul primit pentru cazul respectiv. Niciodată nu cer bani, ci doar mână de lucru şi materiale.

Lugojeanul - Anunturi online

Omul care coordonează grupul a acceptat destul de greu să stea de vorbă cu noi, cu condiţia să nu îi dezvăluim identitatea. “Ceea ce facem noi poate face oricine. Nu suntem oameni cu mulţi bani, suntem tineri cei mai mulţi şi muncim în toate domeniile. Nu cerem bani, la niciun caz de care ne ocupăm. Avem în schimb nevoie de oameni. De oameni care să vină şi să ne ajute efectiv, să pună mâna alături de noi şi să ajute. Fiecare ajută cum poate: unii muncesc, alţii aduc materiale, alţii mobilier şi aşa mai departe. Pe principiul asta funcţionăm şi pot să spun că, până acum, s-au implicat în toată povestea foarte, foarte mulţi oameni”, spune Sebastian, omul în jurul cărui s-a creat această mişcare.

Tinerii s-au constituit într-o asociaţie, căruia i-au dat numele “Sf. Ştefan”, pentru că în activitatea pe care o fac s-au lovit la un moment dat de situaţii în care au avut nevoie de tot felul de documente, care nu puteau să fie eliberate decât de o organizaţie.

“Fiecare familie pe care o ajutăm are un nănaş, cum se spune la noi în Banat, adică un naş. De obicei este cel sau cei care vin cu cazul. Naşul îşi asumă şi obligaţia de a răspunde de proiect, în sensul că el gestionează proiectul repectiv. Pentru că, dacă nu există un coordonator, se crează un haos. Şi atunci, el e omul care ştie ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum se face şi aşa mai departe. În jurul lui gravităm noi, ceilalţi, care putem să fim 50 sau putem să fim câteva sute. Aici au apărut şi primele probleme, când a trebuit totuşi să ieşim puţin din anonimat şi să ne facem asociaţia, pentru că firmele care au venit şi ne-au ajutat, aveau nevoie de documente, iar, ca simple persoane, noi nu puteam să le dăm aşa ceva”, povesteşte Sebastian.

Familie care trăia în câmp, în plină iarnă

Tânărul îşi aminteşte cum a început toată povestea actelor de caritate şi cum s-au adunat primii oameni care au vrut să ajute.

“Acum patru ani de zile am găsit pe un câmp, o familie cu cinci copii şi doi adulţi. Nu aveau unde să locuiască şi efectiv stăteau pe o canapea într-un câmp. Am făcut public cazul pe reţelele sociale şi aşa o mobilizare de mare a fost, încât, în trei zile, am strâns alături de noi aproape 1.800 de persoane. Aşa le-a rânduit Dumnezeu, că în fiecare zi venea cineva şi ne ajuta. A venit un domn şi ne-a spus că are o clădire acolo pe câmp, dar nu se poate locui în ea, un fost CAP. Şi ne-a spus că ne-o pune la dispoziţie.

Pe urmă, unul dintre adulţii din familie era ucrainian şi au venit reprezentanţii unei comunităţi de la Ştiuca, acolo majoritatea sunt ucrainieni şi sunt foarte mulţi constructori, şi au spus că ei fac reparaţii şi tot ce trebuie, noi doar să facem rost de materiale. Şi tot aşa au început să vină oamenii. Unul ne-a dat cimentul, unul ne-a dat nisp şi sort, altul ne-a dat termopanele, o doamnă ne-a dat mobila, o altă doamnă din Germania s-a urcat în maşină şi ne-a adus hainele pentru copii şi tot ce înseamnă soluţii pentru curăţenie şi spălat şi tot aşa, un domn şi o doamnă de la Lugoj ne-au spus că ne dau toate obiectele sanitare, au venit firme mari, care ne-au ajutat cu tot felul de materiale. În cele din urmă, în 23 de zile, chiar în ziua de Ajun s-au mutat în casă”, îşi aminteşte tânărul.

Sebastian spune că nu ştie dacă ar mai fi continuat după primul caz, însă, în perioada respectivă, a trecut printr-un moment pe care el l-a considerat ca un semn divin.

“Întâmplarea face că, în perioada aceea, mie mi-a murit cel de-al doilea copil şi nu am mai putut să mă ocup de asta, până la un moment dat, când am fost chemat la ginecologie, pentru că fata cea mare a familiei pe care am ajutat-o, e la spital. Deja îmi făceam griji, că nu ştiam ce s-a întâmplat!

Când am ajuns acolo, asistentele au crezut că eu sunt soţul fetei şi mă felicitau că sunt tătic şi am un băiat de nota zece. Am rămas stană de piatră! Nici nu ştiam că fata era gravidă. Ei ne-au ascuns asta în toată perioada când ne-am ocupat de caz. Fără să ştie că eu am avut un copil, care murise de curând, ei i-au ales numele Ştefan, exact cum îl chemase pe copilul meu şi doreau ca eu să le fiu naş. Atunci mi-am dat seama că ăsta e un semn şi că trebuie să continui ceea ce am început. Aşa apărut şi Asociaţia Sf. Stefan, mai întâi în mediul online şi acum şi în acte”, povesteşte Sebastian.

Ajută, dar pun condiţii

Pe lângă faptul că nu cer bani, tinerii samariteni din Asociaţia Sf. Ştefan mai au câteva principii la care ţin. Până acum s-au implicat în cinci cazuri, însă din unul s-au retras. Sebastian spune că ajutorul pe care ei îl acordă e condiţionat de câteva lucruri.

“Nu ajutăm puturoşii, oamenii răuvoitori şi alcoolicii. În plus, cei pe care îi ajutăm trebuie să-şi trimită copiii la şcoală. Asta e obligatoriu! Majoritatea cazurilor au un grad ridicat de sărăcie. Însă noi vrem să punem accent pe partea de educaţie. Şi de aceea, e un fel de obligaţie pe care noi o impunem celor pe care îi sprijinim. Ei trebuie să-şi ducă copiii la şcoală. Dacă nu fac asta noi ne retragem din cazul respectiv.

Cum, de altfel, ne retragem şi dacă adulţii, care pot să muncească, nu vor să meargă la lucru. Le căutăm loc de muncă, dar dacă nu vor să lucreze, le strângem mâna şi întrerupem orice formă de sprijin”, spune Sebastian. Acesta dezvăluie că cea mai mare bucurie, pentru grupul lor, a fost când una din familiile pe care le-au ajutat a venit să ajute la un alt caz, al unei familii căreia îi luase foc casa.

În prezent, tinerii din Asociaţia Sf. Ştefan sunt implicaţi în alte două cazuri: o familie cărora le-a ars casa şi alta a cărei casă se prăbuşeşte efectiv peste ei. Au planuri mari de viitor! Vor continua să ajute familiile aflate în nevoi, dar vor să-şi facă un sediu la asociaţie, la fel cum îşi doresc să deschidă un centru cu tot felul de activităţi de sprijin, care să fie acordate gratuit persoanelor aflate în nevoie.

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Cât de important e să colectați corect deșeurile de plastic

Publicat

în

Sistemul de colectare a deșeurilor implementat de ADID Timiș și RETIM Ecologic Service SA urmărește colectarea separată a deșeurilor care pot fi reciclate și are câteva reguli simple de selecție. Astfel, fiecare tip de deșeu va ajunge în locul care îi este destinat.

Lugojeanul - Anunturi online

În pubelele galbene sau sacii galbeni se colectează doar deșeurile reciclabile uscate: hârtie și carton (cutii, ambalaje alimentare curate, caiete, cărți, ziare, reviste, etc.), plastic (PET-uri, folie din plastic, pungi și ambalaje din plastic curate, flacoane de șampon, detergent, etc.) și metal (doze din aluminiu, ambalaje tetrapack – cutii de lapte, de tomate, sucuri – conserve, tuburi de alimente, folie de aluminiu curată).

Dintre acestea o importanță deosebită o are colectarea și reciclarea produselor din plastic. Ele sunt obținute din petrol, o resursă naturală limitată. Reciclând produsele și ambalajele din plastic ajutăm la conservarea resurselor naturale de petrol. Poate că e bine de știut că prin reciclarea unei singure sticle din plastic (PET) salvăm energia care ar putea ține aprins un bec timp de 6 ore.

Cel mai răspândit tip de plastic reciclabil este tipul 1 – PET (polietilenă teraftalată), adică sticlele de apă şi răcoritoare, mai nou și de bere, cutiile de medicamente, apă de gură, sticlele de ulei vegetal, caserolele de unică folosinţă şi multe alte containere folosite pentru bunurile de larg consum. Sunt potrivite pentru utilizare, dar nu pentru reutilizare. Și cu atât mai puţin pentru utilizare cu lichide fierbinţi. Odată procesat PET-ul poate deveni fibră sintetică pentru haine de iarnă, saci de dormit, veste de salvare, casete, bare de maşină, sfoară, alte sticle, etc.

O altă categorie răspândită de plastic este tipul 2 – HDPE (polietilenă de înaltă densitate), adică ambalaje alimentare sau nealimentare, folie groasă, saci, cutii pentru alimente, flacoane pentru produse cosmetice, ambalajul pentru detergenți de rufe sau de vase, lădițe pentru fructe și legume, butoaie și bidoane, tubulatura de la instalațiile pentru transportul apei.

Frecvente au devenit și deșeurile de tip 3 – PVC (clorura de polivinil), adică resturi de la ferestre (termopan), tubulatura pentru coloanele de transport a apei, izolații de cabluri electrice, mobilier ușor, jucării. Acest tip de deșeu din plastic este periculos pentru mediu și dificil de reciclat, cu costuri mari. Nu se colectează în pubela galbenă sau sacul galben.

O importantă răspândire a cunoscut și tipul 4 – LDPE (polietilena de joasă densitate), care este utilizată pentru diferite ambalaje, sacoșe și pungi pentru ambalarea alimentelor, flacoane comprimate (pentru produse alimentare), caserole, tăvi pentru alimente.

Ce facem cu gălețile din plastic, ligheanele, coșurile de rufe sau cu bucățile de tubulatură? Acestea sunt deșeuri de tip 5 – PP (polipropilenă), care suferă un proces diferit de reciclare. Nu se colectează în pubela galbenă sau sacul galben.

Am cumpărat un obiect de uz casnic? El vine ambalat în cutii de carton și este protejat pentru transport cu un alt tip de deșeu: 6 – PS (polistiren). Acesta este dificil de reciclat și este considerat periculos. De aceea nu este acceptat la colectarea curentă. El trebuie supus eliminării prin metode specifice, la agenți economici specializați. Nu se colectează în pubela galbenă sau sacul galben.

Tipul cel mai periculos de deșeu de plastic este cel marcat cu 7 – OTHER (policarbonat, ABS)! Se utilizează în principal la CD-uri, DVD-uri, echipament de laborator, în industria auto, la carcase pentru produsele electronice și electrocasnice. Nu se colectează în pubela galbenă sau sacul galben.

Este foarte important să strivim și să pliem cutiile și ambalajele din plastic pentru reducerea volumului pe care îl ocupă în pubele. Se recomandă ca plasticul să fie curat și uscat. Dopul sticlelor de plastic este fabricat dintr-un plastic diferit de plasticul sticlei și din acest motiv se recomandă desfacerea dopului.

Nu intră în categoria deșeurilor reciclabile recipientele care au conținut produse petroliere (ex: ulei de motor), pesticide sau ierbicide. Acestea sunt deșeuri periculoase.

Alegând să colectăm selectiv contribuim la scăderea cererii de materii prime, reducând riscul epuizării resurselor naturale. Totodată reducem consumul de energie, precum și poluarea apei și a aerului.

Programul de colectare a deșeurilor în județul Timiș poate fi consultat pe website-ul www.retim.ro în secțiunea Media.

Citiţi mai departe

Social

S-a stins din viaţă părintele Constantin Târziu, născut la Belinţ, cunoscut ca “preotul românilor de la Paris”

Publicat

în

Preotul Constantin Târziu, fost Rector al Bisericii Ortodoxe Române de la Paris a murit sâmbătă, seara. Părintele Târziu, în vârstă de 64 de ani, suferise în ultimii ani mai multe intervenţii chirurgicale din cauza unor afecţiuni cardiace.

Lugojeanul - Anunturi online

Constantin Târziu este cunoscut ca preotul care a reuşit să obţină de la Statul Francez, Preşedinţia României şi nu în ultimul rând, de la enoriaşii din capitala Franţei sumele necesare pentru reabilitarea bisericii – monument istoric “Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris, a cărei piatră de temelie a fost pusă la 1374. Restaurarea a primit Premiul III pe ţară din partea Patrimoniului Monumentelor Franceze.

În 2015, Constantin Târziu a revenit acasă, la Belinţ, după 35 de ani petrecuţi la Paris. S-a întors definitiv în casa natală din satul bănăţean, împreună cu soţia sa Catherine, născută chiar la Paris.  Aici a adus o casă veche de peste 100 de ani, din satul maramureşean Petrova, pe care a reabilitat-o. Tot aici şi-a trăit ultimii ani din viaţă, cu mici drumuri în capitala Franţei, acolo unde îşi mai vedea de sănătate.

A fugit de comunişti, dar a rămas un patriot

După ce a terminat Teologia, în 1978, un an de zile Constantin Târziu a stat un an de zile brutar, la Belinţ, iar în 1979 a primit parohia de la Şuştra.

Un an mai târziu, la vârsta de 26 de ani, după mai multe şicane din partea organelor statului, primeşte paşaportul pentru a-şi vizita sora stabilită la Paris, însă după numai câteva zile îi este confiscat şi nu mai poate pleca. Sora sa a intrat în greva foamei la Paris şi doar aşa a primit documentele înapoi şi a putut pleca din ţară.

Părintele Constantin Târziu a ajuns la Paris, unde a cerut azil politic. În Franţa a fost preparator într-un magazin farmaceutic, spălător pe jos şi spalator de geamuri şi a lucrat paznic de noapte la un hotel. A făcut şcoala de comerţ si a ajuns ajutor contabil. În urmă cu câţiva ani, părintele Târziu povestea care a fost traseul său până s-a aşezat la Biserica Românilor din capitala Franţei, de unde a ajutat nenumăraţi români care au fugit de regimul lui Ceauşescu.

”Am fost misionar la Vancouver, în Canada, şi am stat un an şi jumătate în Israel, în rest numai la Biserica exilului românesc. Pentru că atâta timp cât un cetăţean român, basarabean, bucovinean, transnistrean sau din Valea Timocului, poate cere azil în diverse ţări, noi suntem exilaţi împreună cu el pentru a-l ajuta. Am umblat în lumea asta numai în credinţă, în dragoste de ţară şi de popor. De aia pot zice că bănăţeanul îi bănăţean, n-o secat în el vâna aia, tot mai are în el un sâmbure care dă un lăstar. Cât mai este un lăstar, ăla dă roade. De aceea, cei care nu sunt bănăţeni, ne conduc pe noi dar nu sunt în stare de nimic, să se ducă”, spunea în urmă cu câţiva ani preotul Constantin Târziu.

Înmormântarea părintelui Constantin Târziu va avea loc miercuri, 11 iulie, la Paris.

 

 

Citiţi mai departe

Social

Prognoza lunii iulie. Cât de capricioasă va fi vremea în Banat

Publicat

în

ploaie_cu_bulbuci

Lugojeanul - Anunturi online

În primele zile ale săptămânii, vremea se va menţine răcoroasă, cu o medie regională a maximelor diurne de 21…23 de grade, în intervalul 25 – 28 iunie. Apoi va avea loc un proces de încălzire uşoară de la o zi la alta, astfel încât în intervalul 5 – 8 iulie temperaturile maxime vor atinge, în medie, 30…31 de grade, vremea devenind normală termic pentru acea dată.

Temperaturile minime vor fi în creştere treptată în prima săptămână de prognoză, de la aproximativ 10 grade în prima zi, spre 15 grade în data de 30 iunie. Ulterior, vor scădea uşor, spre 13 grade pe 2 iulie, pentru ca apoi să crească din nou, atingând la finalul celor două săptămâni ale intervalului de prognoză o valoare medie de 17 grade.

Probabilitatea de ploaie va fi ridicată în prima săptămână, iar în zilele de 27, 28 şi 29 iulie se vor cumula şi cantităţi mai însemnate de apă, După data de 1 iulie doar izolat şi trecător va mai ploua slab, cel mai probabil spre finalul intervalului de prognoză.

 

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: