Connect with us

Social

Un grup de tineri sprijină familiile nevoiașe: “Nu ajutăm puturoșii și alcoolicii”

Publicat

în

Tinerii refuză să-şi facă cunoscute identităţile, susţinând că nu fac actele de caritate pentru a-şi face publicitate. Fac publice cazurile pe platformele sociale, acolo unde li se alătură alte persoane dornice să ajute. Ca totul să fie la vedere, în activitatea pe care o fac, tinerii au făcut grupuri pe Facebook, cu fiecare caz în parte şi acolo publică tot sprijinul primit pentru cazul respectiv. Niciodată nu cer bani, ci doar mână de lucru şi materiale.

Honeywell

Omul care coordonează grupul a acceptat destul de greu să stea de vorbă cu noi, cu condiţia să nu îi dezvăluim identitatea. “Ceea ce facem noi poate face oricine. Nu suntem oameni cu mulţi bani, suntem tineri cei mai mulţi şi muncim în toate domeniile. Nu cerem bani, la niciun caz de care ne ocupăm. Avem în schimb nevoie de oameni. De oameni care să vină şi să ne ajute efectiv, să pună mâna alături de noi şi să ajute. Fiecare ajută cum poate: unii muncesc, alţii aduc materiale, alţii mobilier şi aşa mai departe. Pe principiul asta funcţionăm şi pot să spun că, până acum, s-au implicat în toată povestea foarte, foarte mulţi oameni”, spune Sebastian, omul în jurul cărui s-a creat această mişcare.

Tinerii s-au constituit într-o asociaţie, căruia i-au dat numele “Sf. Ştefan”, pentru că în activitatea pe care o fac s-au lovit la un moment dat de situaţii în care au avut nevoie de tot felul de documente, care nu puteau să fie eliberate decât de o organizaţie.

“Fiecare familie pe care o ajutăm are un nănaş, cum se spune la noi în Banat, adică un naş. De obicei este cel sau cei care vin cu cazul. Naşul îşi asumă şi obligaţia de a răspunde de proiect, în sensul că el gestionează proiectul repectiv. Pentru că, dacă nu există un coordonator, se crează un haos. Şi atunci, el e omul care ştie ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum se face şi aşa mai departe. În jurul lui gravităm noi, ceilalţi, care putem să fim 50 sau putem să fim câteva sute. Aici au apărut şi primele probleme, când a trebuit totuşi să ieşim puţin din anonimat şi să ne facem asociaţia, pentru că firmele care au venit şi ne-au ajutat, aveau nevoie de documente, iar, ca simple persoane, noi nu puteam să le dăm aşa ceva”, povesteşte Sebastian.

Familie care trăia în câmp, în plină iarnă

Tânărul îşi aminteşte cum a început toată povestea actelor de caritate şi cum s-au adunat primii oameni care au vrut să ajute.

“Acum patru ani de zile am găsit pe un câmp, o familie cu cinci copii şi doi adulţi. Nu aveau unde să locuiască şi efectiv stăteau pe o canapea într-un câmp. Am făcut public cazul pe reţelele sociale şi aşa o mobilizare de mare a fost, încât, în trei zile, am strâns alături de noi aproape 1.800 de persoane. Aşa le-a rânduit Dumnezeu, că în fiecare zi venea cineva şi ne ajuta. A venit un domn şi ne-a spus că are o clădire acolo pe câmp, dar nu se poate locui în ea, un fost CAP. Şi ne-a spus că ne-o pune la dispoziţie.

Pe urmă, unul dintre adulţii din familie era ucrainian şi au venit reprezentanţii unei comunităţi de la Ştiuca, acolo majoritatea sunt ucrainieni şi sunt foarte mulţi constructori, şi au spus că ei fac reparaţii şi tot ce trebuie, noi doar să facem rost de materiale. Şi tot aşa au început să vină oamenii. Unul ne-a dat cimentul, unul ne-a dat nisp şi sort, altul ne-a dat termopanele, o doamnă ne-a dat mobila, o altă doamnă din Germania s-a urcat în maşină şi ne-a adus hainele pentru copii şi tot ce înseamnă soluţii pentru curăţenie şi spălat şi tot aşa, un domn şi o doamnă de la Lugoj ne-au spus că ne dau toate obiectele sanitare, au venit firme mari, care ne-au ajutat cu tot felul de materiale. În cele din urmă, în 23 de zile, chiar în ziua de Ajun s-au mutat în casă”, îşi aminteşte tânărul.

Sebastian spune că nu ştie dacă ar mai fi continuat după primul caz, însă, în perioada respectivă, a trecut printr-un moment pe care el l-a considerat ca un semn divin.

“Întâmplarea face că, în perioada aceea, mie mi-a murit cel de-al doilea copil şi nu am mai putut să mă ocup de asta, până la un moment dat, când am fost chemat la ginecologie, pentru că fata cea mare a familiei pe care am ajutat-o, e la spital. Deja îmi făceam griji, că nu ştiam ce s-a întâmplat!

Când am ajuns acolo, asistentele au crezut că eu sunt soţul fetei şi mă felicitau că sunt tătic şi am un băiat de nota zece. Am rămas stană de piatră! Nici nu ştiam că fata era gravidă. Ei ne-au ascuns asta în toată perioada când ne-am ocupat de caz. Fără să ştie că eu am avut un copil, care murise de curând, ei i-au ales numele Ştefan, exact cum îl chemase pe copilul meu şi doreau ca eu să le fiu naş. Atunci mi-am dat seama că ăsta e un semn şi că trebuie să continui ceea ce am început. Aşa apărut şi Asociaţia Sf. Stefan, mai întâi în mediul online şi acum şi în acte”, povesteşte Sebastian.

Ajută, dar pun condiţii

Pe lângă faptul că nu cer bani, tinerii samariteni din Asociaţia Sf. Ştefan mai au câteva principii la care ţin. Până acum s-au implicat în cinci cazuri, însă din unul s-au retras. Sebastian spune că ajutorul pe care ei îl acordă e condiţionat de câteva lucruri.

“Nu ajutăm puturoşii, oamenii răuvoitori şi alcoolicii. În plus, cei pe care îi ajutăm trebuie să-şi trimită copiii la şcoală. Asta e obligatoriu! Majoritatea cazurilor au un grad ridicat de sărăcie. Însă noi vrem să punem accent pe partea de educaţie. Şi de aceea, e un fel de obligaţie pe care noi o impunem celor pe care îi sprijinim. Ei trebuie să-şi ducă copiii la şcoală. Dacă nu fac asta noi ne retragem din cazul respectiv.

Cum, de altfel, ne retragem şi dacă adulţii, care pot să muncească, nu vor să meargă la lucru. Le căutăm loc de muncă, dar dacă nu vor să lucreze, le strângem mâna şi întrerupem orice formă de sprijin”, spune Sebastian. Acesta dezvăluie că cea mai mare bucurie, pentru grupul lor, a fost când una din familiile pe care le-au ajutat a venit să ajute la un alt caz, al unei familii căreia îi luase foc casa.

În prezent, tinerii din Asociaţia Sf. Ştefan sunt implicaţi în alte două cazuri: o familie cărora le-a ars casa şi alta a cărei casă se prăbuşeşte efectiv peste ei. Au planuri mari de viitor! Vor continua să ajute familiile aflate în nevoi, dar vor să-şi facă un sediu la asociaţie, la fel cum îşi doresc să deschidă un centru cu tot felul de activităţi de sprijin, care să fie acordate gratuit persoanelor aflate în nevoie.

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Cât de mult rău ne face zahărul. Care sunt cele mai simple metode să-l înlocuim

Publicat

în

Dacă ne gândim la zahăr asociem imediat gustul lui dulce cu plăcerea, voia bună, serotonina (hormonul fericirii), prăjituri, bomboane, ciocolată – fără să ne gândim la ce se ascunde de fapt în spatele acestui ”aliment minunat” – obezitate, diabet zaharat, probleme digestive, risc de Alzheimer și lista e lungă. Se pare că balanța atârnă pe partea negativă.

Honeywell

Adevărul și cruda realitate este că este foarte greu să renunți astăzi la zahăr pentru că alimentația modernă îl adaugă aproape la orice.

Chiar dacă nu-l mai folosim noi propriu-zis, el apare în compoziția multor alimente pe care le cumpărăm din comerț. Așa că ar fi bine să învățăm să citim bine etichetele produselor alimentare.

Ce avem de făcut, pentru că în mintea noastră apare sincer întrebarea: „De ce să renunțăm la ceva „atat de bun”?, când corpul nostru și gustul îl cer cu atâta ardoare?

Aici intervine conștiința umană și MĂSURA.

Daca nu poți renunța cu totul la zahăr încearcă să îl folosești pe post de „condiment” – o linguriță, maxim două pe zi și asta doar în caz de necesitate

– fii atent la etichete și evită produsele care au adaos de zahăr – protejați-vă singuri!

– daca doriți să mâncați o prăjtură de poftă – încercați să nu depășiți maxim 40g sau 80g variantele de prăjiturele mici.

E o luptă cu tine însuți să mănânci doar puțin cât să te bucuri de gust. Dar este o luptă din care tu ieși învingător!

Căutați variantele de dulce natural:

– Fructe uscate – acum gasești rețete multe și ușor de făcut.

– Mierea de abine cu toate proprietățile ei benefice. Atenție însă – alegeți doar varianta naturală cumpărată de la un producător de încredere sau de la magazine naturiste unde puteți cere referințe exacte despre calitățile mierii.

– Îndulcitor din extract de ștevie – are proprietăți terapeutice, reglează glicemia și reduce pofta de dulce, este săracă în calorii. Poate fi folosită pentru prăjituri, îndulcit ceaiuri sau cafea, există și ciocolată îndulcită cu ștevie.

– Siropul de agave (extras din unele specii de fructe de cactus). Este mai dulce decât zahărul, deci cantitatea utilizată va fi mai mică pentru îndulcire. Conține inulina, prebiotic ce reface flora bacteriană și protejează de cancerul de colon.

Atenție! Specialiștii ne sfătuiesc să nu depășim 25 g zaharuri pe zi dacă vrem să ne ținem sănătatea sub control.

În concluzie – nu renunțăm la gustul de dulce dar îl ținem sub control prin ajustare cantităților, atenția pe care o acordăm produselor cu conținut de zahăr și încercarea de a alege dulcele din variante naturale – miere, sirop de agave, fructe uscate – alimente care pe lângă faptul că au gust bun au și proprietăți terpeutice atâta timp cât sunt consumate cu măsură!!!

Urmărește video-ul mai jos:

Vă sfătuiește cu drag, dr.Iren Alexoi

Citiţi mai departe

Social

Doi lugojeni, tată și fiu, atacaţi de doi câini pitbull în timp ce se plimbau pe malul Timișului

Publicat

în

Seară nefastă pentru doi lugojeni, tată și fiu, care au ieșit la plimbare pe malul Timișului. Miercuri seară, ajunși în zona Podului de Beton, cei doi au observat că pe faleză stătea un tânăr cu doi câini pitbull în lesă, însă fără botnițe. Fără să-i provoace în vreun fel, câini au sărit dintr-o dată spre ei, reușind să îi muște pe cei doi.

Honeywell

“Din senin, câinii ne-au atacat. Însoțitorul a încercat să îi țină, dar pe unul dintre ei l-a scăpat. Pe copil l-a mușcat de coapsă și de piept, dar nu a reușit să îl prindă, are doar tricoul sfâșiat, iar pe mine de mâna dreaptă și la un genunchi, unde am o vânătaie. Nu i-am provocat, pur și simplu am trecut pe lângă ei și ne-am trezit cu ei sărind la noi. Până și cel care îi însoțea a fost surprins de gestul câinilor”, a declarat pentru Lugojeanul.ro Dan Bînă, unul dintre lugojenii mușcați.

Bărbatul a mai spus că, dacă cei doi câini ar fi avut botniță, cel mai probabil că incidentul ar fi fost cu totul evitat.

“Din câte am înțeles, proprietarul câinelui îi lăsase în grija prietenului său, plecând la spital pentru că i se făcuse rău. Eu îl înțeleg și pe el, însă acești câini trebuie ținuți în lesă și mai ales scoși la plimbare cu botniță. La spital am primit îngrijirile medicale, vaccin antitetanos. Am încercat să vorbesc cu proprietarul să văd dacă sunt vaccinați, însă nu am reușit. Intenționez să depun și o plângere la poliție”, a mai declarat lugojeanul.

Potrivit OUG 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi, republicată, “accesul cainilor prevazuti la art. 1, lit. b), precum si al exemplarelor cu potential agresiv in localurile publice, in mijloacele de transport in comun, in locurile publice, precum si in partile comune ale imobilelor este permis numai daca acestia poarta botnita si sunt tinuti in lesa de catre o persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.” Câinii considerați periculoși sunt cei din rasele Pit Bull, Boerbull, Bandog si metisii lor în categoria I, precum și American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor în categoria II.

Citiţi mai departe

Social

Tot mai multe căpușe în Timiș. S-a semnalat și un caz de boală Lyme

Publicat

în

Căpușele creează probleme tot mai mari în Timiș. Pe lângă numărul crescut de persoane mușcate de aceste insecte, în județ a apărut și un caz de boală Lyme.

Honeywell

Conform reprezentanților Spitalului de Boli Infecțioase ”Victor Babeș” din Timișoara, la unitatea sanitară au ajuns luna trecută 141 de pacienți mușcați de căpușe, pentru a li se prescrie tratament. Între aceștia a fost semnalat și un caz de boală Lyme, dar din fericire nu este vorba de o formă care să necesite spitalizare. Doctorii spun că nu este o formă a bolii cu neuroborelioză, așa că pacientului i s-a prescris tratament la domiciliu.

Pentru a evita orice riscuri, doctorii recomandă în cazul mușcăturilor de căpușe, prezentarea imediată la Urgențe, unde se va extrage căpușa. Specialiștii atrag atenția că insecta trebuie extrasă din piele în cel mult 24 de ore de la înțepătură, doarece aceasta nu ajunge să elimine borrelia în organism. Căpușa poate transmite boli precum borelioză sau Boala Lyme, febră de Colorado sau tularemie – boli care au ca manifestare comună febră mare, dureri de cap, dureri musculare, fotofobie, vărsături, greaţă și  oboseală.

SURSA TENTV

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: