Connect with us

Social

Un grup de tineri sprijină familiile nevoiașe: “Nu ajutăm puturoșii și alcoolicii”

Publicat

în

Tinerii refuză să-şi facă cunoscute identităţile, susţinând că nu fac actele de caritate pentru a-şi face publicitate. Fac publice cazurile pe platformele sociale, acolo unde li se alătură alte persoane dornice să ajute. Ca totul să fie la vedere, în activitatea pe care o fac, tinerii au făcut grupuri pe Facebook, cu fiecare caz în parte şi acolo publică tot sprijinul primit pentru cazul respectiv. Niciodată nu cer bani, ci doar mână de lucru şi materiale.

Omul care coordonează grupul a acceptat destul de greu să stea de vorbă cu noi, cu condiţia să nu îi dezvăluim identitatea. “Ceea ce facem noi poate face oricine. Nu suntem oameni cu mulţi bani, suntem tineri cei mai mulţi şi muncim în toate domeniile. Nu cerem bani, la niciun caz de care ne ocupăm. Avem în schimb nevoie de oameni. De oameni care să vină şi să ne ajute efectiv, să pună mâna alături de noi şi să ajute. Fiecare ajută cum poate: unii muncesc, alţii aduc materiale, alţii mobilier şi aşa mai departe. Pe principiul asta funcţionăm şi pot să spun că, până acum, s-au implicat în toată povestea foarte, foarte mulţi oameni”, spune Sebastian, omul în jurul cărui s-a creat această mişcare.

Tinerii s-au constituit într-o asociaţie, căruia i-au dat numele “Sf. Ştefan”, pentru că în activitatea pe care o fac s-au lovit la un moment dat de situaţii în care au avut nevoie de tot felul de documente, care nu puteau să fie eliberate decât de o organizaţie.

“Fiecare familie pe care o ajutăm are un nănaş, cum se spune la noi în Banat, adică un naş. De obicei este cel sau cei care vin cu cazul. Naşul îşi asumă şi obligaţia de a răspunde de proiect, în sensul că el gestionează proiectul repectiv. Pentru că, dacă nu există un coordonator, se crează un haos. Şi atunci, el e omul care ştie ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum se face şi aşa mai departe. În jurul lui gravităm noi, ceilalţi, care putem să fim 50 sau putem să fim câteva sute. Aici au apărut şi primele probleme, când a trebuit totuşi să ieşim puţin din anonimat şi să ne facem asociaţia, pentru că firmele care au venit şi ne-au ajutat, aveau nevoie de documente, iar, ca simple persoane, noi nu puteam să le dăm aşa ceva”, povesteşte Sebastian.

Familie care trăia în câmp, în plină iarnă

Tânărul îşi aminteşte cum a început toată povestea actelor de caritate şi cum s-au adunat primii oameni care au vrut să ajute.

“Acum patru ani de zile am găsit pe un câmp, o familie cu cinci copii şi doi adulţi. Nu aveau unde să locuiască şi efectiv stăteau pe o canapea într-un câmp. Am făcut public cazul pe reţelele sociale şi aşa o mobilizare de mare a fost, încât, în trei zile, am strâns alături de noi aproape 1.800 de persoane. Aşa le-a rânduit Dumnezeu, că în fiecare zi venea cineva şi ne ajuta. A venit un domn şi ne-a spus că are o clădire acolo pe câmp, dar nu se poate locui în ea, un fost CAP. Şi ne-a spus că ne-o pune la dispoziţie.

Pe urmă, unul dintre adulţii din familie era ucrainian şi au venit reprezentanţii unei comunităţi de la Ştiuca, acolo majoritatea sunt ucrainieni şi sunt foarte mulţi constructori, şi au spus că ei fac reparaţii şi tot ce trebuie, noi doar să facem rost de materiale. Şi tot aşa au început să vină oamenii. Unul ne-a dat cimentul, unul ne-a dat nisp şi sort, altul ne-a dat termopanele, o doamnă ne-a dat mobila, o altă doamnă din Germania s-a urcat în maşină şi ne-a adus hainele pentru copii şi tot ce înseamnă soluţii pentru curăţenie şi spălat şi tot aşa, un domn şi o doamnă de la Lugoj ne-au spus că ne dau toate obiectele sanitare, au venit firme mari, care ne-au ajutat cu tot felul de materiale. În cele din urmă, în 23 de zile, chiar în ziua de Ajun s-au mutat în casă”, îşi aminteşte tânărul.

Sebastian spune că nu ştie dacă ar mai fi continuat după primul caz, însă, în perioada respectivă, a trecut printr-un moment pe care el l-a considerat ca un semn divin.

“Întâmplarea face că, în perioada aceea, mie mi-a murit cel de-al doilea copil şi nu am mai putut să mă ocup de asta, până la un moment dat, când am fost chemat la ginecologie, pentru că fata cea mare a familiei pe care am ajutat-o, e la spital. Deja îmi făceam griji, că nu ştiam ce s-a întâmplat!

Când am ajuns acolo, asistentele au crezut că eu sunt soţul fetei şi mă felicitau că sunt tătic şi am un băiat de nota zece. Am rămas stană de piatră! Nici nu ştiam că fata era gravidă. Ei ne-au ascuns asta în toată perioada când ne-am ocupat de caz. Fără să ştie că eu am avut un copil, care murise de curând, ei i-au ales numele Ştefan, exact cum îl chemase pe copilul meu şi doreau ca eu să le fiu naş. Atunci mi-am dat seama că ăsta e un semn şi că trebuie să continui ceea ce am început. Aşa apărut şi Asociaţia Sf. Stefan, mai întâi în mediul online şi acum şi în acte”, povesteşte Sebastian.

Ajută, dar pun condiţii

Pe lângă faptul că nu cer bani, tinerii samariteni din Asociaţia Sf. Ştefan mai au câteva principii la care ţin. Până acum s-au implicat în cinci cazuri, însă din unul s-au retras. Sebastian spune că ajutorul pe care ei îl acordă e condiţionat de câteva lucruri.

“Nu ajutăm puturoşii, oamenii răuvoitori şi alcoolicii. În plus, cei pe care îi ajutăm trebuie să-şi trimită copiii la şcoală. Asta e obligatoriu! Majoritatea cazurilor au un grad ridicat de sărăcie. Însă noi vrem să punem accent pe partea de educaţie. Şi de aceea, e un fel de obligaţie pe care noi o impunem celor pe care îi sprijinim. Ei trebuie să-şi ducă copiii la şcoală. Dacă nu fac asta noi ne retragem din cazul respectiv.

Cum, de altfel, ne retragem şi dacă adulţii, care pot să muncească, nu vor să meargă la lucru. Le căutăm loc de muncă, dar dacă nu vor să lucreze, le strângem mâna şi întrerupem orice formă de sprijin”, spune Sebastian. Acesta dezvăluie că cea mai mare bucurie, pentru grupul lor, a fost când una din familiile pe care le-au ajutat a venit să ajute la un alt caz, al unei familii căreia îi luase foc casa.

În prezent, tinerii din Asociaţia Sf. Ştefan sunt implicaţi în alte două cazuri: o familie cărora le-a ars casa şi alta a cărei casă se prăbuşeşte efectiv peste ei. Au planuri mari de viitor! Vor continua să ajute familiile aflate în nevoi, dar vor să-şi facă un sediu la asociaţie, la fel cum îşi doresc să deschidă un centru cu tot felul de activităţi de sprijin, care să fie acordate gratuit persoanelor aflate în nevoie.

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Turiști din cinci țări s-au dat cu sania trasă de cal pe străzile din Margina

Publicat

în

Mai mulți turiști ajunși pe meleagurile noastre în ultimele zile s-au putut bucura de o experiență de-a dreptul inedită. Veniți tocmai din Anglia, Polonia, Finlanda, Portugalia și Italia, călătorii străini au ajuns la Margina, acolo unde au participat la o plimbare ieșită din comun.

Vizitatorii Centrului Turistic Margina s-au plimbat cu sania trasă de cal pe drumurile pline cu nămeți. Într-un cadru ca de poveste, aceștia au admirat frumusețile naturii din comună și din împrejurimi. Au făcut poze și s-au bucurat de momentele unice alături de gazde. Iar la final, s-au înfruptat la un prânz bănățean ca la carte.

Gazdele din Margina spun că vor organiza aceste ieșiri cu sania trasă de cal pentru turiști atât timp cât zăpada o va permite. Dacă vrei să participi poți suna pentru programare la telefon 0767 959 289.

Citiţi mai departe

Social

De ce i-a numit Francisc Boldea “autişti” pe luptătorii de la CSM. Cum explică primarul declaraţia

Publicat

în

Francisc Boldea a făcut o gafă “a la Iohannis”, într-una din emisiunile la care a participat. A folosit termenul “autişti” referindu-se la luptătorii de la CSM Lugoj, care nu au obţinut performanţe. Prezent la o emisiune a postului local de televiziune, primarul Lugojului s-a arătat foarte supărat din cauză că sportivii de la secţia de lupte libere de la CSM nu fac performanţe. Cu această ocazie a dezvăluit şi motivul pentru care a desfiinţat echipa de lupte libere.

“Am scos echipele ca să nu ne mai ascundem după echipe, că mai sunt doar trei echipe în România. Am luat medalia de bronz la campionatul national şi au fost trei echipe. Adică din trei echipe am luat bronzul, pe ultimul loc. Clasicile, adică greco-romanele, au mers perfect, liberele autişti, în afară de Guidea. Nici bani nu primiţi! Performanţa se plăteşte, prezenţa la antrenament doar pentru bere… Ce m-a deranjat, la libere, a fost nelupta. Nu intră pe saltea de frică. Te plătim un an şi tu nu intri pe saltea pentru că îţi e frică! Nu trebuia să ajungi să-ţi fie frică”, a fost declaraţia lui Boldea la postul local de televiziune.

Contactat de Lugojeanul.ro, primarul Boldea a confirmat că sunt luptători care au refuzat să intre pe saltea, pentru că le-a fost frică de adversari. Acesta a explicat că nu s-a referit la termenul medical “autism” când a folosit respectivul cuvânt, ci la “autist, adică în afara concursului”, a precizat primarul.

Președintele Klaus Iohannis a afirmat, în decembrie anul trecut, că, dacă ne uităm în urmă, la ce s-a mai întâmplat cu guvernele pesediste, “nu putem să ne facem că suntem autiști și că nu se discută despre ordonanță pe amnistie și grațiere”.

În urma acestor declarații, președintele Klaus Iohannis și-a cerut scuze, după ce a fost reclamat la Consiliul Naţional pentru Dezbaterea Discriminării de către o asociaţie neguvernamentală.

Citiţi mai departe

Social

Procurorii au închis dosarul fără să găsească niciun vinovat de moartea unei lugojence care a dispărut din spital

Publicat

în

Gheorghina Lungu (60 de ani), bolnavă psihic, a fost internată la Jebel, la sfârşitul lunii iunie, 2017. Starea ei se agravase după moartea soţului, iar familia nu se mai descurca să-i acorde îngrijirile de care avea nevoie.

După aproximativ o lună, de la internare, Andreea, fiica bolnavei, a fost anunţată telefonic, de către cei de la spital, că mama ei a dispărut. A fost găsită, în zilele următoatre, în stare de putrefacție, în bălăriile din curtea spitalului. La aceea vreme, Ministerul Sănătăţii a comunicat că o singură persoană a fost mustrată verbal, pentru incident. Poliţiştii au întocmit un dosar penal pentru ucidere din culpă, însă în 4 ianuarie, anul acesta, procurorii au clasat dosarul.

Din ordonanţa de clasare iese la iveală şi modul cum s-au petrecut faptele şi cum a dispărut femeia bolnavă din saloanele spitalului, dar şi faptul că ar fi murit la două zile după ce a dispărut din spital.

“Pe fondul afecţiunii de care suferea, a părăsit pavilionul unde era internată, profitând de lipsa de atenţie din partea personalului de îngrijire…Întrucât, în data de 31.07.2017, cadavrul pacientei Lungu Gherghina a fost descoperit în stare de putrefacţie în curtea unităţii spitaliceşti, într-un loc greu accesibil, acoperit cu vegetaţie, aspecte ce au fost consemnate în procesul verbal de cercetare a locului faptei, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legae, iar din concluziile Raportului medico-legal de necropsie rezultă că moartea numitei Lungu Gheorghina poate data din 30.06.2017(n.r – la două zile de la dispariţie) şi a fost de natură neoviolentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii, apărute pe fondul fibrozei miocardice”, se arată în documentul emis de către procurorii din Deta.

Reacţia familiei

Având în vedere certificatul medico-legal, procurorii nu au mai ţinut cont de faptul că femeia, fără discernământ, fusese lăsată nesupravegheată şi a dispărut din spital. Au închis dosarul suţinând că nu e nimeni vinovat de moartea acesteia. “Având în vedere materialul probator administrat în cauză, se constată că infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, îi lipseşte un element din latura obiectivă a conţinutului constitutiv, şi anume legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată, respectiv moartea victimei”, se arată în decizia procurorilor.

Familia femeii a primit, zilele trecute, ordonanţa de clasare a cazului. “Am primit decizia acasă şi aşa am aflat că nu a fost nimeni găsit vinovat, deoarece mama, conform certificatului medico-legal ar fi făcut infarct. Practic nu a fost găsit nimeni vinovat de faptul că ea a plecat din spital şi a lipsit trei zile, după care a fost găsită moartă”, spune Andreea, fiica bătrânei.

Aceasta e extrem de dezamăgită de decizia procurorilor şi spune că nu are încredere să continue lupta în sălile de judecată în care să demonstreze că bătrâna a decedat la două zile ce a dispărut din spital fiind lăsată nesupravegheată. “Ar trebui să deschidem un proces civil, însă nu ştiu dacă mai are rost. Am vorbit şi cu câţiva avocaţi care ne-au spus că nu avem şanse mari să câştigăm”, a mai spus Andreea.

Conform Codului de procedură penală, aceasta poate face o plângere către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta, în termen de 20 de zile de la comunicarea actului prin care s-a dispus soluţia.

Citiţi mai departe

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: