Pe Bogdan l-am cunoscut pe Facebook. Se intampla acum vreo 3 ani, si nu mai stiu exact cine a dat cui add. Irelevant. Cu timpul insa, vorbind despre mancare si turism, cele doua placeri pe care le aveam in comun, am aflat ca Bogdan avea un vis, acela sa isi vada numele pe un hotel. 
E totusi doar un pusti. La 21 de ani, majoritatea tinerilor nu numai ca nu stiu ce vor de la viata, dar nu au trecut nici macar de prima deceptie in dragoste, prima problema de sanatate grava sau primul esec. Cum a ajuns deci un pusti de 21 de ani sa puna pe picioare o afacere de 1.5 milioane de euro?
Totul incepe cu vointa si autoeducare. De-abia dupa ce incepe sa iti vorbeasca, iti dai seama ca Bogdan, „pustiul” de 21 de ani e de fapt un antreprenor care, din pura pasiune si crescut intr-o familie de profesionisti in ale turismului, stie mult mai multe decat ar trebui sa stie, la varsta lui, despre turism, constructii, roboti pentru piscina, meniuri de mancare sau bauturi, pe scurt, tot ce tine de intretinerea hanului ce ii poarta numele.
„Am inceput dupa ce am vandut totul, cum se spune. Apartament in Timisoara, masini, tot ce s-a putut vinde. Noi avem o pensiune si in Faget, insa nu este exact ceea ce voiam. Am avut de ales, intre facultate si sa am ocazia sa imi cresc o afacere proprie, la care am visat mereu. Am ales varianta a doua si, desi e greu si am zile in care nu stiu cum ma cheama, pe unde merg si ce fac, nu regret nicio secunda optiunea aleasa” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.
Ne asezam la masa, in foisorul Hanului lui Bogdan, acolo unde urmeaza sa servim si cina, un platou cu de toate. Incepem sa vorbim despre mancare si turism. Bogdan, alaturi de prietena lui Daria, spun ca si-ar dori foarte mult sa mearga in Maroc, insa primul dintre ei se plange de timpul scurt pe care il are.
„Ma scol de obicei dimineata devreme si ma culc pe la unu, doua noaptea. In timpul zilei, merg la Timisoara cu treaba, acte, nebunii. Apoi la han fac absolut orice, de la rezervari, primit oaspeti, servit bauturi la piscina, curatat piscina, taiat si udat iarba, orice. Daca e nevoie, servim la mese si facem curat in camere. E o afacere de familie, de noi, nu de altcineva, depinde daca merge sau nu” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.
Hanul lui Bogdan, ca orice alta afacere, inseamna atat satisfactie, personala si financiara, cat si multa bataie de cap. Totusi, tanarul spune ca nu incercarile normale ale afacerii ii dau cele mai multe dureri de cap.
„Cel mai important pentru mine este sa inteleg ce nu i-a placut clientului, nu ce i-a placut. Din acest motiv, nu ca nu citesc recenziile pozitive de pe Booking sau Facebook, dar nu sunt cele mai importante. Ce ma deranjeaza insa e atunci cand un client pleaca si, peste 3 zile, lasa o recenzie de o stea fara nicio explicatie.
Daca acel client nu imi spune ce l-a deranjat, eu nu pot decat sa ghicesc si sa ma enervez, dar afacerea mea nu o pot dezvolta oricum. E cateodata deprimant, insa daca majoritatea clientilor sunt multumiti, atunci ne-am facut treaba bine” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.
Ca sa dezvolti o asemenea afacere, atat de departe de oras, nu poti decat sa o iei de la inceputul inceputurilor.
“La inceput aici era doar un camp. Am tras totul, curent, apa din pamant, incalzirea o avem pe lemne, tot. Am stat zi de zi alaturi de muncitori, pentru ca nu am vrut sa scap nimic din vedere. Am lipsit o singura zi, si m-a costat foarte multi bani, pentru ca au gresit la executia proiectului si bineinteles, a trebuit sa reparam.
Totul s-a facut nu cu cele mai scumpe materiale sau cu cea mai sofisticata mobila, ci cu mult bun gust si simplitate. Ne bazam pe utilitate, nu pe lux, pentru ca nu suntem un hotel cu 30 de etaje, ci un han care are clienti din toate colturile Europei, pana acum majoritatea lor fiind satisfactui de ce au gasit aici” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.
Ne luam ramas bun cu greu. E doua dimineata, dar parca am mai sta de povesti cu omul care are numele pe hotel, scris cu litere mari, verzi, iluminate. Bogdan, dupa ce ne ureaza noapte buna, decide sa se confeseze.
https://www.instagram.com/p/BKKDp7oAD2Y/
„N-am mai stat de doua luni la povestit cu cineva la masa. A fost frumos, sper sa mai am timp de asa ceva cat mai curand, desi slabe sanse”
Daria, prietena lui, il “cearta”, spunand ca in aceasta vara nu mai scapa de o vacanta ca la carte. Bogdan zambeste, desi e frant, intorcandu-se din nou cu fata spre monitorul calculatorului. Mai are un client de cazat, venit din Germania si ratacit pe drum, dupa care poate inchide usile hanului, sa prinda macar cateva ore de somn.
Felicitari Bogdan, frumos scris acest articol. Fa-ti cumva timp si pentru tine, esti inca tanar si, desi e bine ca iti urmezi visul, e important sa mai si traiesti 🙂