Connect with us

Social

Povestea fascinantă a lugojeanului care a făcut parte 16 ani din Legiunea Străină

Publicat

în

Legiunea Străină este o unitate a armatei Franceze învăluită dintotdeauna într-o  aură de mister. Legendele țesute în jurul acestei instituții militare sunt datorate în general, lipsei de transparență a acțiunilor sale. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul  că legionarii sunt militari antrenați special pentru a face față celor mai grele situații existente în zonele de conflict. Pregătirea lor profesională, fizică și psihică ne face să-i privim pe acești oameni cu respect. Unul dintre aceștia este și bănăţeanul Cristian Dorin Bot.

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Străină

Născut la 1 octombrie 1967 în Bocșa, județul Caraș-Severin, Cristian Dorin Bot, la vârsta de 9 ani se mută împreună cu familia în Lugoj, tatăl lui fiind dintr-o comună din apropierea orașului. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul de minerit din Petroșani. Nu s-a regăsit în această specialitate și după un an și s-a orientat spre o altă facultate, la Timișoara. Revoluția din decembrie, ca la majoritatea tinerilor din vremea aceea l-a făcut să-și schimbe planurile de viitor și în anul 1992  plecă în Germania. După aproape doi ani, din cauză că viza de muncă nu i-a mai fost prelungită, se întoarce acasă. După câteva luni, pleacă în Franța și se înscrie în Legiunea Străină.

Fascinat de uniforma militară și animat de un puternic spirit de aventură, alege acest drum, conștient că numai aici va avea posibilitatea unică de a vedea lumea. Motivaţia materială nu era prea convingătoare dar celelalte avantaje compensau cu prisosință acest aspect. Dacă ar fi rămas în țară, posibilitatea de a se realiza era incertă.

În vara anului 1994, tânărul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare și a solicitat înrolarea în Legiunea Străină. Candidatura i-a fost admisă și a urmat lungul șir al probelor de admitere. În urma lui se închidea ușa trecutului, deschizându-se cea a viitorului. A fost admis și repartizat la o unitate de încorporare și selecție din Aubanie, o localitate situată la 13 km de Marsilia. Erau aici candidați de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.   Candidații erau supuși zilnic la teste medicale, psihologice, de logică sau sportive. Formularele  care trebuiau completate de obicei erau în limba maternă,  dar lui i-au fost date în limba germană, pe motiv că cele în limba română, momentan, lipsesc. Probabil  au vrut să-i testeze cunoștințele în germană, știind că a locuit în Germania aproape doi ani.

După o lună de zile i s-a comunicat că a fost admis. A urmat apoi perioada de instrucție. Patru luni, zi și noapte, un program intensiv de pregătire fizică, psihică și militară au supus la grea încercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi liberă. Activitatea era infernală. Marșuri de zi sau de noapte, trageri, cățărări pe stânci, poligoane cu obstacole, traversări de ape și alte probe extenuante  îi mențineau într-o veșnică alertă.

Erau sub o permanentă supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o mașină care executa ordine. Dorința de a reuși era așa de mare, încât a trecut cu seninătate peste toate încercările. Oricum, nimeni nu mai putea da înapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La șfârșitul ei puteai să te retragi sau să semnezi un contract pe cinci ani, dar până atunci funcționa deviza: Mergi sau crapă!

Plata se făcea în funcţie de cât de riscantă era misiunea

La sfârșitul celor patru luni de instrucție, mulți renunțau la cariera militară. Cristian a depus jurământul și a semnat un contract pe o perioadă de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Străine beneficia acum de un alt statut.  Instruia recruții și aștepta să fie trimis la specializare. După cele patru luni de foc a urmat o altă perioadă de specializare în cele patru discipline la alegere: infanterie, parașutism, geniu și geniu de munte. El a ales infanteria.

Specializarea a făcut-o la Nimes și astepta nerebdător să fie trimis în prima misiune. Erai plătit în funcţie de ceea ce făceai. Mai exact, în funcţie de gradul de risc pe care îl implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile ataşate salariului. Cele mai căutate erau posturile cu cele mai multe sporuri, însă fiecare era repartizat acolo unde putea face față. Se organizau diferite teste şi primeai doar domeniul pentru care aveai pregătirea necesară. Niciodată nu se discutau implicațiile politice ale acțiunii și nici cele morale. În cele din urmă a sosit și ziua cea mare. Unitatea a fost chemată în sprijinul trupelor ONU.

   ,,Pregătirea a fost scurtată din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimiși în sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit în plin război. Într-o seară s-a dat alarma și am pornit spre Srebenica unde sârbii atacaseră localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de km. Dimineața când am ajuns acolo, măcelul încetase iar familiile au cules deja morții. Ici și colo mai zăreai câte un cadavru ciuruit de gloanțe. O mică parte din noi ne-am cantonat într-o vale, între cele două tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund între sârbi și bosnieci. Era iadul pe pământ. Cerul era luminat de trasoare, de parcă erupea un vulcan. Nu se trăgea asupra noastră, dar situația putea degenera. Am deschis și noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, trăgând mult deasupra lor, dar nici nu cred că au sesizat acest lucru. Spre dimineață ne-au sosit ajutoare, dar focul încetase demult. Acesta a fost botezul focului. Războiul din ex- Iugoslavia cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea“, povestește Cristian Bot

După primii cinci ani mulți se retrag din sistem de aceea se fac mereu înrolări.  Efectivul acestei armate este de aproximativ opt mii de militari și el trebuie menținut. Contractele celor care doresc să rămână se prelungesc la cerere, perioada limită fiind de 15 ani, după care te poți pensiona.

Misiuni în întreaga lume

Cristian  a rămas în Legiune 16 ani. În toată această perioadă a traversat continente și oceane spre obiectvele unde avea de îndeplinit diferite misiuni. A fost în Bosnia, în câteva insule din Polinezia Franceză, unde Franța are baze militare, iar legionarii trebuiau să le asigure securitatea, în Republica Djibouti, când s-a declanșat conflictul cu Etiopia, în Coasta de Fildeș când câteva triburi au declanșat o lovitură militară menită să-l alunge pe președintele pro-francez în Kosovo  și în alte multe locuri în care se declanșau acțiuni mai mult sau mai puțin secrete.

O misiune mai deosebită a executat în Mururoa, insulă unde Franța a testat bomba atomică în subteran între anii 1966 și 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton dar trebuiau păzite de turiștii prea curioși care ar fi dorit să intre în catacombe. Gradul de radiație era în limita admisă dar legionarii dinaintea lor, care au păzit zona au avut serioase probleme de sănătate. Cristian spune că un militar din Legiune nu stă doar în tranșee și trage cu arma. Legiunea Străină nu este o unitate de asalt menită să cucerească, ea intervine doar acolo unde pacea și democrația este amenințată.

În anul 2010, după 16 ani de activitate Cristian Bot se retrage din activitatea militară. A mai rămas în Franța  până în anul 2014 apoi s-a întors în țară, desigur un alt om, cu o altă viziune despre viață și cu o altă percepere a realității înconjurătoare.  Actualmente trăiește la Lugoj, este căsătorit cu Mirela și au împreună o fată de zece ani, pe nume Hannah.

După două decenii de pribegie prin lumea largă, în bărbatul matur de astăzi nu se mai regăsește nimic din tânărul de odinioară.

„Personal nu mă simt schimbat dar cu siguranță că sunt un alt om. Cei 16 ani petrecuți în Legiune au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am văzut locuri minunate, am participat la evenimente deosebite și am întâlnit oameni excepționali. Acum trăiesc sub codul onoarei, bazat pe o disciplină riguroasă, bucurându-mă de familia mea”, mai spune Cristian Bot.

 

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Dedeman a uitat de magazinul de la Lugoj, lucrările fiind programate să înceapă acum două luni

Publicat

în

Una dintre cele mai așteptate investiții ale Lugojului din ultimii ani are un viitor incert. Magazinul Dedeman care urma să se deschidă pe strada Timișorii, în locul fostului IURT, nu va mai fi construit, au declarat surse apropiate proiectului pentru Lugojeanul. Mai multe persoane au declarat că frații Pavăl ar fi renunțat la ideea de a deschide magazinul în orașul de pe Timiș.

De vină pentru renunțarea celor de la Dedeman la investiție par să fie câteva probleme legate tocmai de terenul de pe strada Timișorii. Cei de la Dedeman nu au putut fi contactați pentru un punct de vedere. Am întrebat mai mulți apropiați ai proiectului despre decizia Dedeman de a nu mai veni la Lugoj.

“Nu știu nimic de când am vorbit ultima dată. Lucrările trebuia să înceapă în mai, e deja iulie și nu au mai început. Vă dați seama că și eu îmi doresc să se facă, să valorificăm zona aceea”, a declarat Titu Bojin, fost șef al CJT, pentru Lugojeanul.ro

Dedeman a anunțat că vine la Lugoj încă din 2016. De atunci însă, nu s-a mai auzit nimic oficial despre magazin din partea fraților Pavăl. 

Citiţi mai departe

Social

Alunecările de teren au distrus casa a doi bătrâni din Lugoj. Au nevoie de sprijin!

Publicat

în

O familie din Lugoj, din Dealul Viilor, trece prin momente dificile. Din cauza alunecărilor de teren, casa în care locuiesc este la un pas de prăbușire. Oamenii nu mai pot să trăiască în respectivul imobil și momentan dorm într-un șopron.

Primăria le-a oferit o cameră până își rezolvă situația, însă Lazăr şi Ştefana Băran nu au banii necesari să-și reconstruiască casa. Ionel Tuțac, pastor al Bisericii Baptiste din Lugoj a făcut apel la membrii acestui cult și nu numai să îi ajute pe cei doi bătrâni.

“Din cauza alunecărilor de teren, casa lor este în pragul prăbuşirii. Dacă vă aduceți aminte, anii trecuți au fost probleme inclusiv cu șoseaua în zona respectivă. Acum, în urma ploilor, apa s-a scurs și terenul a alunecat. Casa e toată crăpată și nu se mai poate sta acolo. Trebuie să-și facă acte pentru demolarea locuinței. Casa este în zona Welcar, chiar în curbă. Cei care doresc să-i ajute sunt bineveniți, oameni sunt în vârstă și nu e simplu. Biserica Creştină Baptistă Harul din Lugoj va face o colectă pentru ei, dar toți cei care doresc să-și ajute sunt bineveniți. Pot să vină la noi la biserică sau pot merge direct acasă la oameni”, ne-a spus Ionel Tuțac.

Citiţi mai departe

Social

O nouă acțiune pentru salvarea celei mai vechi biserici de lemn, din zona Făgetului

Publicat

în

cea-mai-veche-biserica-din-banat

Foto mitropoliabanatului.ro

În perioada 21-30 iunie, voluntarii Asociației “Ambulanța pentru Monumente Banat”, organizează o nouă intervenție la cea mai veche biserică de lemn din Banat, aflată la Crivina de Sus, în județul Timiș. În urmă cu câțiva ani, peste biserică a fost ridicat un acoperiș, dintr-o copertină, ca să se stopeze degradarea.

“Pentru noi, biserica de la Crivina de Sus nu este numai cea mai veche biserică de lemn datată printr-o inscripţie din Banat, ci este locul unde o parte din echipa noastră s-a cunoscut. În timpul atelierelor interdisciplinare organizate vară de vară în jurul bisericii, începute acum cinci ani am învăţat să iubim şi să protejăm patrimoniul nostru, fie el mobil sau imobil, construit sau natural. Edificată în Ilia în 1677, biserica va fi demontată, apoi transportată cu pluta pe Mureş, trasă de boi peste dealuri şi adusă la Crivina de Sus aproape 100 de ani mai târziu. Biserica de la Crivina de Sus, leagă aşadar Transilvania de Banat, aşa cum a ştiut să aducă şi să lege atâţia oameni în jurul său. Facem aşadar, apel la voluntari pentru a da o mână de ajutor bisericii aflată în şantier de restaurare. Toţi cei interesaţi trebuie să-şi aducă cort, sac de dormit şi bocanci. Masa va fi organizată în sat. Cei interesaţi să participe la această intervenţie sunt rugaţi să-şi confirme prezenţa la următorul număr de telefon: stud.arh. Daiana Maciulschi 0756306007; stud. arh. Mădălina Nica 0732156597”, arată voluntarii de la Ambulanța pentru Monumente.

Conform Mitropoliei Banatului, Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Crivina de Sus (TM-II-m-A-06214) este singura datată cu inscripţie – 1676. Se prezintă ca fiind cea mai reuşită realizare arhitectonică păstrată în Banat. Altarul are forma unui poligon cu şase laturi. Pereţii sunt din lemn aparent şi prezintă îmbinări în “coadă de rândunică”, dar şi multiconsole cioplite din bardă, cu efect artistic deosebit. Pardoselile sunt din scânduri de brad, aşezate pe grinzi transversale. Pronaosul tăvănit, naosul acoperit cu un semicilindru longitudinal din scânduri, iar altarul acoperit prin fâşii curbe de scânduri. Biserica este acoperită cu şindrilă.

Citiţi mai departe

Cele mai citite