Connect with us

Social

O mamă din Lugoj caută de 19 ani fiul pierdut ”Au fost ani chinuiți și îndurerați…”

Publicat

în

Ioana Gheorghe(64 de ani) este din Lugoj şi, de aproape două decenii, plânge neîncetat şi vrea să-şi găsească băiatul. De-a lungul timpului s-a agăţat de tot felul de informaţii, pe care le-a primit de la rude şi cunoscuţi şi a cercetat fiecare variantă care ar fi putut să o ducă la fiul său.

PNL Lugoj

Chiar dacă au trecut atâţia ani de când nu nu mai ştie nimic despre el, femeia nu renunţă. Laurenţiu Vasile Gheorghe ar trebui să aibă astăzi 43 de ani.  După ce a avut mai multe proiecte care au eşuat aici, în România, în 1999, tânărul a decis să plece în Grecia, la nişte rude, ca să-şi găsească un loc de muncă. A plecat de acasă, dar părinţii au primit telefon, de la cei care îl aşteptau, că Laurenţiu nu a mai ajuns. După numai câteva zile, fiul îşi suna părinţii din Istanbul. “M-a rugat să-i fac rost de o adresă a unor cunoscuţi care lucrau acolo. I-am zis să se întoarcă acasă şi l-am întrebat ce caută acolo, că noi ne înţelesesem altceva. Am auzit cum mi-a închis telefonul şi din acel moment eu nu mai ştiu nimic de el”, povesteşte Ioana Gheorghe.

De atunci, Ioana face zeci de demersuri la autorităţi, însă nimeni nu a ajutat-o să-şi găsească copilul. “Chiar la doamna Carmen Dan, după ce a fost investită în funcţie, i-am făcut un memoriu. Că am zis că e femeie, e mamă şi mă înţelege. Am primit răspuns după 30 de zile, ca de obicei, şi mi-au spus că nu poate Poliţia să facă mai mult, decât faptul că l-au dat în urmărire internaţională în mai multe state din Europa şi să fiu mulţumită că mi-au făcut testul ADN. Pe ăsta mi l-au făcut în 2016, după 17 ani. După atâţia ani după ce am făcut memorii nenumărate la ei, mi-au făcut într-un final testul ADN . Vă daţi seama că eu m-am bucurat atunci, dar atâtat tot. În rest, nimic nu au făcut. Mă credeţi că mă plimbă de la Poliţia Lugoj, la Poliţia Timişoara, la Interpol, la Bucureşti şi de acolo înapoi”, spune mama îndurerată

A cerut sprijin la Iliescu, Constantinescu şi Băsescu

Ea povesteşte că ajuns de mai multe ori şi la şeful statului, dar tot nu s-a făcut niciun demers concret ca să-i găsească băiatul. “Am fost la preşedintele Iliescu, de două ori, la Constantinescu am fost o dată, la preşedintele Băsescu, de două ori şi tot degeaba”, spune femeia.

De-a lungul timpului, Ioana Gheorghe a aflat pe cont propriu, de la anumite persoane, tot felul de informaţii de pe unde ar fi fost văzut Laurenţiu, însă nu au ajutat-o prea mult. “Am aflat la un moment dat că ar fi în oraşul Ulm, din Germania. Am scris poliţiei de acolo. Am aflat că ar fi fost văzut în Norvegia. I-am scris consulului de la Oslo. Am primit răspuns că trebuie să mă adresez Poliţiei Române. De altfel, în 2014 m-a sunat cineva cu număr de Norvegia, care, atunci când am sunat eu înapoi, mi-a răspuns un glas de bărbat care semăna cu al fiului meu, dar vorbea în engleză. M-a întrebat cine sunt şi cine mi-a dat numărul acesta. Eu i-am spus cine sunt şi, după aceea, am început să plâng, pentru că am crezut că e Laurenţiu. I-am spus să vină acasă, că nu avem nevoie decât să-l vedem. Mi-a mai răspuns două-trei zile un robot şi după aceea nu a mai mers telefonul”, mai povesteşte Ioana Gheorghe

Femeia spune că a mai primit o informaţie, că fiul său ar fi în Germania, la Frankfurt, însă nici aceea nu s-a confirmat.

Chiar dacă are 64 de ani a învăţat să folosească calculatorul şi reţelele de socializare, unde a creat un grup “Gheorghe Vasile Laurentiu MISSED!!!” şi un cont personal, pe numele Ioana Gheorghe. Prin intermediul acestora postează aproape zilnic mesaje disperate pentru a-şi găsi băiatul. În urmă cu câţiva ani, a reuşit, cu ajutorul unui poliţist, să facă un portret al băiatului, aşa cum ar arăta el acum, iar fotografiile le postează neîncetat pe Internet.

Apelul sfâşietor al unei mame

“Unde eşti tu băiatul meu drag? Te rugăm dă-ne un semn de viaţă. Anul acesta, în luna martie, se împlinesc 19 ani de când ai plecat de acasă, ani grei pentru noi, părinţii tăi. Am rămas cu pozele tale şi cu amintirile copilăriei şi adolescenţei tale. Zilele acestea am auzit că o doamna a sunat-o pe verişoara ta Dana, sora lui Adin în Italia si i-a spus: Să nu-l mai căutaţi pe Laurenţiu, că, în vara anului 2017, mama lui Laurenţiu a trecut pe lângă el şi nu l-a recunoscut. Dana nu a mai putut să întrebe nimic pentru că doamna respectivă a închis telefonul. Eu mă întreb, unde s-a întâmplat acest lucru şi dacă este adevărat, tu, băiatul meu drag, de ce nu m-ai oprit din drum? Laurenţiu, eu nu mai sunt mama pe care tu ai lăsat-o acasă. Anii trăiţi fără tine, băiatul meu, au fost ani chinuiţi şi îndureraţi. Te rugăm, eu şi tatăl tău, dă-ne un semn de viaţă, nu ne lăsa să plecăm din aceasta lume fără să te mai întâlnim măcar o dată. Fie-ţi milă de noi, băiatul nostru drag. Să ştii că în toţi acesti ani te-am căutat fără încetare şi nimeni nu ne-a putut da vreo informaţie corectă despre tine. Autorităţile statului au fost surde la strigătul nostru de ajutor. Te iubim, Laurenţiu şi te asteptăm sa te întorci acasă!!!”, e unul dintre ultimele mesaje postate de mama îndurerată, acum câteva zile.

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Societatea de apă și canal are pierderi de 65 la sută. Toate sunt suportate din banii lugojenilor

Publicat

în

Mai mult de jumătate din apa pe care o cumpără Meridianul ca să o livreze lunar la populație se pierde. Cu alte cuvinte, lugojenii ar putea să plătească doar jumătate din banii care îi achită acum pentru consumul de apă, dacă societatea nu ar avea aceste pierderi imense.

PNL Lugoj

Informația apare într-un document pe care societatea Meridian 22 l-a transmis Consiliului Local Lugoj. Conducerea societății pune pierderile pe seama “consumului tehnologic, necontorizării consumatorilor și a avariilor la rețeaua de alimentare (55 la sută)”.

Vestea proastă este că aceste pierderi se înregistrează după ce 90 la sută din rețelele Lugojului au fost refăcute.  Sumele necesare pentru refacere rețelelor s-au folosit din împrumutul bancar de 35 de milioane de lei, pe care Primăria Lugoj l-a luat în urmă cu zece ani de la Dexia Kommunalkredit (Austria).

Pentru a mai limita pierderile, Meridian 22 anunță că în acest an se vor monta aproximativ 400 de contoare de apă la consumatorii de la blocuri și de la case.

Citiţi mai departe

Social

Povestea fascinantă a lugojeanului care a făcut parte 16 ani din Legiunea Străină

Publicat

în

Legiunea Străină este o unitate a armatei Franceze învăluită dintotdeauna într-o  aură de mister. Legendele țesute în jurul acestei instituții militare sunt datorate în general, lipsei de transparență a acțiunilor sale. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul  că legionarii sunt militari antrenați special pentru a face față celor mai grele situații existente în zonele de conflict. Pregătirea lor profesională, fizică și psihică ne face să-i privim pe acești oameni cu respect. Unul dintre aceștia este și bănăţeanul Cristian Dorin Bot.

PNL Lugoj

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Străină

Născut la 1 octombrie 1967 în Bocșa, județul Caraș-Severin, Cristian Dorin Bot, la vârsta de 9 ani se mută împreună cu familia în Lugoj, tatăl lui fiind dintr-o comună din apropierea orașului. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul de minerit din Petroșani. Nu s-a regăsit în această specialitate și după un an și s-a orientat spre o altă facultate, la Timișoara. Revoluția din decembrie, ca la majoritatea tinerilor din vremea aceea l-a făcut să-și schimbe planurile de viitor și în anul 1992  plecă în Germania. După aproape doi ani, din cauză că viza de muncă nu i-a mai fost prelungită, se întoarce acasă. După câteva luni, pleacă în Franța și se înscrie în Legiunea Străină.

Fascinat de uniforma militară și animat de un puternic spirit de aventură, alege acest drum, conștient că numai aici va avea posibilitatea unică de a vedea lumea. Motivaţia materială nu era prea convingătoare dar celelalte avantaje compensau cu prisosință acest aspect. Dacă ar fi rămas în țară, posibilitatea de a se realiza era incertă.

În vara anului 1994, tânărul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare și a solicitat înrolarea în Legiunea Străină. Candidatura i-a fost admisă și a urmat lungul șir al probelor de admitere. În urma lui se închidea ușa trecutului, deschizându-se cea a viitorului. A fost admis și repartizat la o unitate de încorporare și selecție din Aubanie, o localitate situată la 13 km de Marsilia. Erau aici candidați de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.   Candidații erau supuși zilnic la teste medicale, psihologice, de logică sau sportive. Formularele  care trebuiau completate de obicei erau în limba maternă,  dar lui i-au fost date în limba germană, pe motiv că cele în limba română, momentan, lipsesc. Probabil  au vrut să-i testeze cunoștințele în germană, știind că a locuit în Germania aproape doi ani.

După o lună de zile i s-a comunicat că a fost admis. A urmat apoi perioada de instrucție. Patru luni, zi și noapte, un program intensiv de pregătire fizică, psihică și militară au supus la grea încercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi liberă. Activitatea era infernală. Marșuri de zi sau de noapte, trageri, cățărări pe stânci, poligoane cu obstacole, traversări de ape și alte probe extenuante  îi mențineau într-o veșnică alertă.

Erau sub o permanentă supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o mașină care executa ordine. Dorința de a reuși era așa de mare, încât a trecut cu seninătate peste toate încercările. Oricum, nimeni nu mai putea da înapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La șfârșitul ei puteai să te retragi sau să semnezi un contract pe cinci ani, dar până atunci funcționa deviza: Mergi sau crapă!

Plata se făcea în funcţie de cât de riscantă era misiunea

La sfârșitul celor patru luni de instrucție, mulți renunțau la cariera militară. Cristian a depus jurământul și a semnat un contract pe o perioadă de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Străine beneficia acum de un alt statut.  Instruia recruții și aștepta să fie trimis la specializare. După cele patru luni de foc a urmat o altă perioadă de specializare în cele patru discipline la alegere: infanterie, parașutism, geniu și geniu de munte. El a ales infanteria.

Specializarea a făcut-o la Nimes și astepta nerebdător să fie trimis în prima misiune. Erai plătit în funcţie de ceea ce făceai. Mai exact, în funcţie de gradul de risc pe care îl implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile ataşate salariului. Cele mai căutate erau posturile cu cele mai multe sporuri, însă fiecare era repartizat acolo unde putea face față. Se organizau diferite teste şi primeai doar domeniul pentru care aveai pregătirea necesară. Niciodată nu se discutau implicațiile politice ale acțiunii și nici cele morale. În cele din urmă a sosit și ziua cea mare. Unitatea a fost chemată în sprijinul trupelor ONU.

   ,,Pregătirea a fost scurtată din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimiși în sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit în plin război. Într-o seară s-a dat alarma și am pornit spre Srebenica unde sârbii atacaseră localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de km. Dimineața când am ajuns acolo, măcelul încetase iar familiile au cules deja morții. Ici și colo mai zăreai câte un cadavru ciuruit de gloanțe. O mică parte din noi ne-am cantonat într-o vale, între cele două tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund între sârbi și bosnieci. Era iadul pe pământ. Cerul era luminat de trasoare, de parcă erupea un vulcan. Nu se trăgea asupra noastră, dar situația putea degenera. Am deschis și noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, trăgând mult deasupra lor, dar nici nu cred că au sesizat acest lucru. Spre dimineață ne-au sosit ajutoare, dar focul încetase demult. Acesta a fost botezul focului. Războiul din ex- Iugoslavia cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea“, povestește Cristian Bot

După primii cinci ani mulți se retrag din sistem de aceea se fac mereu înrolări.  Efectivul acestei armate este de aproximativ opt mii de militari și el trebuie menținut. Contractele celor care doresc să rămână se prelungesc la cerere, perioada limită fiind de 15 ani, după care te poți pensiona.

Misiuni în întreaga lume

Cristian  a rămas în Legiune 16 ani. În toată această perioadă a traversat continente și oceane spre obiectvele unde avea de îndeplinit diferite misiuni. A fost în Bosnia, în câteva insule din Polinezia Franceză, unde Franța are baze militare, iar legionarii trebuiau să le asigure securitatea, în Republica Djibouti, când s-a declanșat conflictul cu Etiopia, în Coasta de Fildeș când câteva triburi au declanșat o lovitură militară menită să-l alunge pe președintele pro-francez în Kosovo  și în alte multe locuri în care se declanșau acțiuni mai mult sau mai puțin secrete.

O misiune mai deosebită a executat în Mururoa, insulă unde Franța a testat bomba atomică în subteran între anii 1966 și 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton dar trebuiau păzite de turiștii prea curioși care ar fi dorit să intre în catacombe. Gradul de radiație era în limita admisă dar legionarii dinaintea lor, care au păzit zona au avut serioase probleme de sănătate. Cristian spune că un militar din Legiune nu stă doar în tranșee și trage cu arma. Legiunea Străină nu este o unitate de asalt menită să cucerească, ea intervine doar acolo unde pacea și democrația este amenințată.

În anul 2010, după 16 ani de activitate Cristian Bot se retrage din activitatea militară. A mai rămas în Franța  până în anul 2014 apoi s-a întors în țară, desigur un alt om, cu o altă viziune despre viață și cu o altă percepere a realității înconjurătoare.  Actualmente trăiește la Lugoj, este căsătorit cu Mirela și au împreună o fată de zece ani, pe nume Hannah.

După două decenii de pribegie prin lumea largă, în bărbatul matur de astăzi nu se mai regăsește nimic din tânărul de odinioară.

„Personal nu mă simt schimbat dar cu siguranță că sunt un alt om. Cei 16 ani petrecuți în Legiune au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am văzut locuri minunate, am participat la evenimente deosebite și am întâlnit oameni excepționali. Acum trăiesc sub codul onoarei, bazat pe o disciplină riguroasă, bucurându-mă de familia mea”, mai spune Cristian Bot.

 

Citiţi mai departe

Social

1.200 de persoane au plantat o pădure de 17.000 de puieți, la 20 de kilometri de Lugoj

Publicat

în

Luna Pădurii a debutat cu o acțiune mare de împădurire, ce a avut loc, sâmbătă, 16 martie 2019, pe dealul de la Cralovăț, comuna Topolovățu Mare, Timiș. Acțiunea face parte din cadrul iniţiativei naționale de împădurire pe bază de voluntariatPlantăm fapte bune în România.

PNL Lugoj

 Pe o ploaie măruntă, ce a căzut în reprize, aproximativ 1.200 de voluntari au plantat 17.000 de puieți forestieri de cer, frasin, paltin și cireș, pentru a preveni erodarea și alunecarea dealului în timp, dar și pentru a extinde pădurea din zonă. Apreciem efortul tuturor, mai ales pe o astfel de vreme, și mulțumim voluntarilor, unii fideli acțiunii noastre, că nu au renunțat și datorită lor plantația va prinde rădăcini.

Am fost susținuți necondiționat de grupuri de voluntari organizați de la diferite instituții de ordine și siguranță publică, instituții pentru situații de urgență, facultăți, multinaționale, firme, ONG-uri și mai ales simpli cetățeni timișoreni, care au venit în număr foarte mare. Nici ploaia, nici vântul, nici frigul, nu i-a făcut să se răzgândească, nu au cedat nici măcar o clipă. Au avut un singur gând: să planteze.

Reinterăm mulțumirile noastre spre voluntarii din cadrul: Inspectoratului pentru Situații de Urgență “Banat” al județului Timiș, Jandarmeria Română, Gruparea de Jandarmi Mobilă Timișoara, Facultatea de economie și de Administrare a Afacerilor – UVT, Facultatea de Chimie Biologie – UVT, Flex Romania, Continental Automotive România, Hella România, Mewi, Litens, Daikin, SIXT, UnifiedPost, Wipro, KPMG, Kaufland, Accenture, Cmed Group, BeeSpeed Automatizări, Avery Dennison, Sustainalytics, Artmatch, Sindicat IT, RNSSI, Kathrein România, Infobest România, Autonom, Leman Industry, Kromberg&Schubert, Licos, GEOTIM, ASSEUT, Asociația Little People,  Noua Acropolă” , a declarat Andreia Schneider, coordonator local Timiş.

Asistența tehnică de specialitate a fost asigurată voluntar de ingineri silvici din cadrul Direcției Silvice Timiș.

Organizatorii locali: Asociația ECO CLUB Timișoara, Primăria și Consiliul local al comunei Topolovățu Mare.

Partenerii naționaliJYSK, Bergenbier și Dedeman. Susțin financiar inițiativa: Daikin, FAN Courier, Groupe Renault România, Kaufland, Unicredit Consumer Financing și Unilever.

Proiectul a fost finanțat de către Flex Foundation.

Partenerii și sponsorii locali: Flex Romania, Continental Anvelope Timișoara, Hella Romania, Mewi, Litens, UnifiedPost.

Partener media:  Descoperim România.

Susținători: Asociația Tineri pentru Viață Arad, Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor – UVT  (cu sprijinul organizatoric al echipei de voluntari FEAA Verde) și Facultatea de Chimie, Biologie, Geografie – UVT, GEOTIM, OpenVille, Hotel Casa de la Rosa.

Citiţi mai departe

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: