Connect with us

Cultură

Încă un eveniment de clasă la Lugoj. Un festival dedicat unei mari personalităţi intră în agenda culturală a oraşului

Publicat

în

FOTO societateamuzicala.ro

O nouă manifestare culturală de amploare va avea la Lugoj. Începând din acest an, municipiul de pe Timiş va găzdui un nou festival-concurs, manifestare culturală care va fi dedicată uneia dintre cele mai mari personalităţi a culturii lugojene. Este vorba despre Concursul Insternaţional de Canto “Tiberiu Brediceanu”.

Honeywell

Manifestarea este organizată de către Şcoala Gimnazială “Filaret Barbu” şi Casa de Cultură a Municipiului în colaborare cu Primăria Municipiului Lugoj, Consiliul Local Lugoj, Consiliul Județean Timiș, Universitatea Națională de Muzică București, Radio Timișoara, Asociația Culturală „Elocvența” Lugoj și Asociația Culturală „Armonii lugojene”.

Iniţiatorul  şi organizatorul acestui festival este profesorul Constantin Stan-Tufan, iar directorul artistic al festivalului este Aura Twarowska.

“Evenimentul este programat pentru perioada 20-21 octombrie 2018. Împreună cu profesorul Constantin Stan Tufan, am gândit această ediţie în două etape.  Prima, care este şi eliminatorie, în Studioul de Concerte „Elisabeta Toth” al Școlii Gimnaziale de Muzică „Filaret Barbu” , la care concurenţii vor prezenta o arie şi un leid, iar a doua etapă şi Gala Laureaţilor pe scena Teatrului Municipal „Traian Grozăvescu”, la care concurenţii trebuie să prezinte o arie din repertoriul internaţional şi o piesă de Tiberiu Brediceanu. Alături de mine, în juriu vor veni domnul Remus Georgescu, Doctor Honorist Causa al Universităţii de Vest, doamna profesor universitar Georgeta Stoleriu şi domnul profesorul doctor Mihai Cosma, ambii de la Universitatea de Muzică din Bucureşti. Proiectul este în mare parte finanţat de Primări Lugoj, dar sperăm să se alăture şi alţi sponsori”, spune Aura Twarowska.

Însrierile pentru concurs se fac până la 1 octombrie şi se adresează  tuturor tipologilor de voci. Limitele de vârstă sunt între18-35 de ani.

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Ambulanța pentru Monumente intervine pentru salvarea bisericii de lemn de la Jupânești

Publicat

în

Zona Făgetului păstrează azi majoritatea bisericilor de lemn din Banat. Cândva cu sutele, dominând cu turnurile lor peisajele satelor bănăţene, bisericile au dispărut rând pe rând. Unele au fost înlocuite de biserici noi de piatră, altele s-au pierdut odată cu sistematizările austriece, dar multe, prea multe, au dispărut datorită abandonului şi neglijenţei umane. Nicolae Săcară, povesteşte că la sfârşit de secol 19 erau peste 200 de biserici în Banat, în perioada interbelică în jur de 50, iar astăzi în Timiş şi Caraş în jur de 25. În fiecare an, însă, o nouă biserică este periclitată, de foc, de ploi şi zăpezi, de abandon, dar mai ales de restaurări brutale, cu pierderi uriaşe de material original.

Honeywell

Biserica de lemn din Jupâneşti este probabil una dintre cele mai vechi biserici din Banat, ca tipologie de plan, îmbinări şi volumetrie, însă informaţii în ceea ce o priveşte sunt extrem de puţine. Cei câţiva cercetători care s-au aplecat asupra sa, o datează undeva între sfârşit de secol 17 şi început de secol 18, deşi datări precise nu există.

Astăzi regăsim această preţioasă biserică uitată în cimitir, cu acoperişul distrus de ploi şi zăpezi. Oamenii din sat au încercat s-o apere de vijelii cu o prelată uriaşă care a fost spulberată de furtunile dese din această vară. Tocmai de aceea, Ambulanţa pentru Monumente Banat şi-a propus, cu sprijinul Mitropoliei Banatului şi a comunităţii locale, să intervină asupra învelitorii de şindrilă foarte deteriorată, prelungind astfel viaţa monumentului şi pregătindu-l pentru o ulterioară restaurare. Mitropolia Banatului ne pune la dispoziţie materialele de intervenţie (şindrilă, laţi, etc.) în valoare de 3500 de euro. Deposib Expert ne oferă o reducere la substanţa Bochemit cu care vom trata şindrila.

Se caută voluntari

Ambulanţa pentru Monumente Banat face apel la voluntari pentru a salva această frumoasă bisericuţă. Cu sprijinul Mitropoliei Banatului şi a Primăriei Oraşului Făget, vom asigura cazarea şi masa participanţilor. Cei interesaţi să participe,]n perioada 17-24 august, trebuie să-şi aducă încălţăminte de lucru, sac de dormit, lanternă, izopren. Acceptăm şi voluntari pentru o perioadă mai limitată de timp.

Proiectul Ambulanţa pentru Monumente Banat este un proiect cultural finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România, din Timbrul de Arhitectură, fiind coordonat de Asociaţia pentru Patrimoniu Activ- PACT, în parteneriat cu Asociaţia Monumentum, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Caraş- Severin, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş şi Facultatea de Arhitectură şi Urbanism Timişoara.

sursa Ambulanța pentru Monumente Banat

Citiţi mai departe

Cultură

Fotografii și texte de epocă, expuse la Muzeul de Istorie din Lugoj

Publicat

în

Muzeul de Istorie, Artă plastică și Etnografie Lugoj găzduiește în perioada 15 aug.-1 nov. 2018, expoziția „Conștiința națională la românii lugojeni”. Manifestarea, organizată sub semnul Centenarului Unirii din 1 dec. 1918, încearcă să reliefeze, cu ajutorul fotografiilor documentare și a textelor de epocă, modul în care s-a dezvoltat conștiința națională la românii lugojeni în doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Honeywell

La baza numeroaselor inițiative sociale, culturale și politice ale locuitorilor, care au scos Lugojul din anonimat, confirmându-l ca centrul al mișcării de emanciparea a românilor bănățeni, au stat puternicele sentimente naționale: iubirea față de limbă și neam.

Vernisajul expoziției va avea loc,  miercuri, 15 aug. 2018, ora 19.

Citiţi mai departe

Cultură

Lugojeanul Gelu Stan împlineşte 80 de ani. O viaţă dedicată folclorului bănăţean

Publicat

în

Profesorul, dirijorul şi muzicologul Gelu Stan împlineşte luni, 9 iulie, 80 de ani. Muzica i-a fost alături de când se ştie, provenind dintr-o familie de muzicieni lugojeni. Ansamblul profesionist “Banatul” l-a consacrat în viaţa folclorică. Timp de 20 de ani a dirijat profesioniştii bănăţeni şi nu numai. Din 1990 realizează emisiuni la Radio Timişoara, iar colegii săi i-au dedicat o ediţie specială a emisiunii “Din suflet pentru tine”, luni, 9 iulie, după ştirile de la ora 9:00.

Honeywell

Gelu Stan a făcut primii paşi în muzică la Lugoj, unde s-a şi născut în 1938, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Constantin era avocat, iar mama sa, Cornelia a fost profesoară de muzică. Tatăl său a fost arestat și dus la canal, unde a și murit, în anul 1953. Gelu Stan nu a fost primit la Liceul „Coriolan Brediceanu”, pentru că nu avea origini sănătoase şi aşa a ajuns la Școala Medie Tehnică Hidraulică. Din cauza unor probleme cu inima, și a unui reumatism poliartricular a reuşit să obţină de la minister transferul înapoi la Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu”. Unul din modelele sale a fost unchiul său, Dimitrie Stan, artist emerit, care era directorul Școlii Populare de Artă din Lugoj, datorită căruia a făcut primii paşi muzică. A cântat de la 18 ani, până la 24 în Corul Vidu. Tot în aceea perioadă a început să cânte la vioară, chitară și facă actorie.

Probelemele sale au continuat şi la facultate. Nu a fost primit la Conservatorul din Bucureşti. Într-un interviu pentru ziarul Timişoara, Gelu Stan povestea acest episod.

“În momentul în care am terminat liceul, vechea poveste, cu dosarul, nu am mai avut loc la nici o facultate. Am avut, din nou, probleme. Prima dată, la Conservatorul din București, unde se primea pe bază de acte, însă, nu am fost primit. În aceste condiții, mi-am continuat activitatea în Lugoj. N-am fost primit în serviciu, mama a fost dată afară din învățământ, sora mea a fost dată afară de la Conservatorul de la Cluj Napoca, chiar în timpul examenelor de admitere. Se întâmpla imediat după ce tata a fost arestat. Sora mea a urmat apoi Politehnica din Timișoara, facultatea de chimie industrială, pierzându-și urma, să zic așa. Se întâmpla în 1958, ultima dată când am mai dat la Conservator. Mi-a spus secretarul de acolo care îl cunoscuse pe tatăl meu: Gelule, nu mai da. Momentan nu pot să rezolv nimic. Mie îmi vine o scrisoare de la Lugoj – nu a vrut să-mi spună de la cine – și pe care trebuie să o arăt, nu pot să o pun în sertar. N-am încotro, pentru că pe urmă o încurc eu. Pe baza aceste scrisori, nu ai cum să intrii momentan. Atunci am și renunțat, am continuat activitatea în Lugoj, la ansamblu, la clasa de canto, unde cântam operă, cu toate că vocea mea nu era tocmai extraordinară. Am cântat și muzică ușoară, și operă, la clasa de canto a Școlii Populare de Artă.

La Lugoj era un Teatru popular, cu Luchescu, cu Vali Sprânceană, Eugen Gangan. Am avut niște spectacole extraordinare. În 1960 a fost prima bienală de teatru „Ion Luca Caragiale”. Am ajuns în finală, la București. Anica Costin Șerbănescu a fost regizoare atunci la Lugoj. Am trecut de faza interjudețeană cu piesa „Lângă poarta Brandenburg”, de Erik Maria Remarque, și a venit Taub, de la Teatrul German din Timișoara, plecat apoi în Germania, și ne-a mai corectat ceva. Așa am luat locul întâi pe țară. Eu am avut un rol secundar și am primit premiul special pentru acel rol. Acolo m-a văzut maestrul Costache Antoniu, m-a chemat la el și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la teatru. I-am spus că aș veni, dar că nu sunt sigur din cauza situației mele. Mi-a răspuns că nu îl interesează, că ei au nevoie de talente. Fizicul și talentul dumitale sunt pentru teatru, mi-a spus. Am răspuns afirmativ. Examenele se dădeau în toamnă. M-am pregătit pentru teatru. Un alt unchi al meu, doctorul Plauchitiu din Lugoj, era prieten foarte bun cu Colea Răutu, care era secretar de partid la Institutul de Teatru „Ion Luca Caragiale” din București. I-a dat un telefon și i-a povestit de mine, că vin să dau la teatru, dar am niște probleme și că voi merge să mă consult cu el. Am ajuns la Colea Răutu, m-a ascultat și mi-a zis: Tinere, eu îți spun sincer că nu ai șanse. Nu te-am ascultat ce poți, am aflat ce-ai făcut, dar la noi e și mai strict. I-am spus că și la Conservator e la fel. Dar, mi-a zis să încercăm. M-am dus și m-am înscris. Erau trei liste pe care se scria cu trei culori de cerneală: roșu – pentru copiii care aveau părinți colectiviști și muncitori, „origine sănătoasă”; albastru – pentru oamenii, să le spun așa, obișnuiți, care nu ridicat probleme; negru – cei care ridicau probleme. Eu am fost pe lista scrisă cu cerneală neagră. Am zis să mă prezint, totuși. M-am prezentat, dar totul a fost un chix…

M-am întors la Lugoj. Eu am terminat liceul în 1955 și în toți anii care au urmat am făcut fel de fel de lucruri pentru a putea să o ajut și pe mama. Am încărcat cărămizi noaptea în gară, de la Fabrica „Mondial”; altădată era nevoie de oameni în perioada de vaccinare a găinilor și mergeam prin cotețele oamenilor. Eram însă la o vârstă la care aceste lucruri nu le-am considerat tragice. Apoi, la Cooperație aveau nevoie, când se făceau inventarele pe sate, de oameni plătiți cu ziua. Mă duceam și la această muncă. Era o treabă mai domnească, acolo eram șef…

Am încercat și muncă fizică, dar m-a pus la pat. Am mers la săpat cu ziua pe Dealul Viilor din Lugoj. Se plătea 25 de lei pe zi. Erau bani atunci. Mi-am zis să merg, deși în viața mea nu am ținut o sapă în mână. Trei zile am fost cu temperatură, cu palmele numai sânge, și n-am primit nici cei 25 de lei…

Un alt unchi de-al meu era președintele Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT) pe raionul Lugoj. Aveau o consfătuire ce urma să se țină la Lugoj și au creat un post de așa-zis secretar care să se ocupe de această treabă. Așa că 11 luni am fost secretar ASIT. Acolo m-am împrietenit cu profesorul Achimescu. El era secretarul general al asociației pe regiunea Banat.

Apoi, timp de un an, am fost magazioner la magazia întreprinderii „Mondial”. Am cărat și cărămizi acolo, dar m-am obișnuit… De acolo am trecut magazioner la secția sanitară a raionului Lugoj. Funcționa în clădirea în care acum este Liceul de Muzică”, povesteşte lugojeanul.

Abia în 1962 este primit la Facultatea de Muzică a noului înfiinţat Institut Pedagogic din Timişoara. După facultate este primit şi la Conservator.

Mai multe despre cariera lugojeanului Gelu Stan, puteţi să citiţi în interviul din ziarul Timişoara aici.

După o carieră bogată şi la această frumoasă vârstă, îi spunem şi noi la mulţi ani lugojeanului Gelu Stan.

 

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: