Odata ce o carte devine film, lumea uita in general opera literara si se refera doar la pelicula. Se fac cani, sepci, haine, parcuri de distractii, insa toate dupa film, iar cartea ramane asa, o chestie din trecut. Una dintre cartile care urmeaza sa devina un blockbuster, fiind regizat de nimeni altul decat Steven Spielberg, este Ready Player One.

Pe scurt, in carte ne este prezentat un viitor extrem de plauzibil, pe care cel mai probabil multi dintre noi sau dintre copiii nostri il vor trai in curand. O lume virtuala in care poti face orice, in care poti interactiona de parca ai fi langa persoana cu care interactionezi, desi esti la tine acasa. Cu ochelarii VR si alte manete, controlezi avatarul tau si faci ce vrei tu in lumea asta.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi cand fondatorul jocului moare si lasa un Easter Egg in joc, care odata gasit, ii ofera celui care il gaseste intreaga avere a creatorului lumii virtuale si deci il face cel mai puternic om de pe planeta. Incepe o cursa nebuna atat in lumea virtuala, cat si in cea reala, insa mai multe nu va dezvaluim din plot.

Are you ready? #ReadyPlayerOne #ErnstCline #writer #sf #OASIS #newbook #newrelease #book #books #bookstagram #bookoftheday #amazing #beautiful #love #read #reading #AmReading #BookLovers #GoodReads #fiction #epicreads #bookish #igreads #sciencefiction #bestseller #lights

A post shared by Gabriel Iosa (@gabrieliosa) on Jun 20, 2017 at 11:12am PDT

E musai sa cititi Ready Player One inainte ca aceasta sa devina film. Cartea are un sarm aparte, pe care il veti descoperi de indata ce o veti deschide. Sport la citit!

CUMPARA CARTEA AICI in romana sau AICI in engleza.

Politistii sunt si ei oameni, ca fiecare dintre noi. Desi impun legea, de multe ori chiar ei sunt cei care o incalca, iar cel mai adesea asta se intampla in rangurile de sus ale politiei, desi exista si agenti corupti sau injusti care profita de pe urma „rangului” pe care il detin. Marian Godina e un agent de la rutiera din Brasov care, dupa ce a postat cateva intamplari din trafic pe Facebook, a strans o armata de fani pe pagina sa.

Evident, vazand ca este sustinut, Godina asta, un pusti practic care, in prostia lui, a vazut ca poate vorbi deschis despre sistem si despre faptele mai putin placute ale acestuia, a inceput sa se destainuie tot mai mult, sa scoata la iveala tot mai multe „nasoale” despre toti si toate, fapt ce inevitabil i-a adus vizita in biroul inspectorului sef.

In biroul acestuia, politistul a fost facut carpa, dupa care seful de la judet s-a sters cu el pe picioare, a sters mobila si trofeele castigate „pe bune” si i-a promis ca zboara din politie. Totusi, Godina nu s-a lasat si a postat totul pe internet, dupa care intr-o carte care se vinde ca painea calda. A ramas drept in fata jegurilor venite din partea celui mai mare sef ierarhic pe care il avea, pe raza de 100 de kilometri, iar asta nu a facut decat sa-i castige alte sute si mii de fani.

Chiar si primul ministru l-a felicitat, pe langa alti „importanti” dintre oficialitati, insa cel mai important este ca, dupa toata atentia de care s-a bucurat, Marian Godina a ramas cu picioarele pe pamant. A dat interviuri, normal, insa cu o vizibila normalitate in glas, nimic „politic” sau „autoritar” sau „cu aere de vedeta”, este tot rutierist si isi face treaba la fel ca in fiecare zi, „cu un zambet de fiecare data cand scriu o amenda, iar daca mi se zambeste inapoi si soferul recunoaste ca a gresit, transform amenda intr-un avertisment”.

Daca fiecare agent, angajat al Politiei, sef sau inspector ar fi, macar pentru o zi, un Marian Godina, Politia Romana ca institutie ar capata o alta fata. S-ar bucura de o altfel de primire si ar fi vazuta dintr-o alta perspectiva, a unei institutii de incredere, de baza si de putere corect aplicata. Nu cum este vazuta din pacate acum, ca o oala de interese si de sefi prost pregatiti si care nu au nicio treaba cu politienescul, alta decat sa faca pe sefii si sa isi vada de taiat si spanzurat.

Planeta devine de nelocuit dupa un razboi termonuclear. Supravietuitorii reusesc sa plece de pe Pamant cu ajutorul unei nave imense, care orbiteaza in jurul planetei devastate. Dupa 97 de ani, locuitorii navei au de luat o decizie care ar putea insemna finalul sau salvarea rasei umane: trebuie sa decida daca trimit sau nu oameni pe Terra, sa vada daca a redevenit o planeta buna de locuit, pentru ca rezervele de oxigen de pe nava sunt pe terminate.

Pe scurt, acesta este subiectul cartii „Cei 100”, scrisa de scriitoarea americanca Kass Morgan. Cartea este prima dintr-o trilogie dupa care cei de la Hollywood nu au putut sa nu faca un serial SF, iar ecranizarea este la fel de buna ca si seria de romane.

Nu vreau sa dau prea multe din casa, insa aceasta carte, mai ales ca este acum in romana si deci disponibila pentru toti cititorii, e musai sa o citesti. Daca nu iti place genul SF, prin explicatiile clare si detaliate ale fiecarei scene, autoarea te va cuceri iremediabil si te va transforma intr-un fan al genului.

O sa cititi povestea celor 100 de tineri pe care comandantii navei i-au trimis pe Pamant sa repopuleze planeta pe motiv de pedeapsa, tinerii fiind certati cu legile convietuirii pe planeta artificiala. Ce au gasit pe sol cand au aterizat, cu ce probleme s-au intalnit inca din primele zile si ce surprize le-a pregatit o planeta teoretic goala, o sa aflati doar daca cititi cartea asta, care pe mine nu m-a lasat nici sa beau un pahar cu apa pana nu am terminat-o.

Evident, asteptam partile doi si trei de la Nemira, acolo se desfăşoară actiunea cu adevarat, prima carte fiind mai mult o incalzire pentru ceea ce urmeaza in celelalte doua volume ale trilogiei.

Un orasel mic de campie, de exemplu Lugoj, este dintr-o data, brusc, fara explicatie, izolat de restul lumii. De ce? Pentru ca un dom invizibil ii tine pe oameni blocati chiar intre civilizatie si granitele orasului. Ce se intampla daca treci bariera invizibila? Mori. Subit, dar grotesc, cum altfel? Ai trecut bariera, esti taiat pe jumatate, exact ca maioneza, fara sa te mai poata salva nimeni.

Stati linistiti, nu s-a intamplat nimic la Lugoj, este doar plotul romanului „Sub Dom”, semnat de maestrul horror Stephen King. Povestea combina groaza si fantasticul pentru a rezulta un fir narativ simplu, dar totusi atat de alert, de curajos si de… demn de regele stilului. O poveste despre nu cat de groaznice sunt lucrurile care se intampla in jurul nostru, ci cat de teribili si inumani pot deveni pana si cele mai blande persoane in jurul acestor evenimente de nedescris.

„Sub Dom” chiar face parte din seria acelor romane care au un colt aparte in scriitura multa si buna a lui King, acel club exclusiv al cartilor pe care trebuie sa le simti, ca o asemenea lucrare de geniu, ca nu e cazul sa ne ascundem de cuvinte, nu se citeste pur si simplu, ca orice ziar de la chiosc.

Nu vreau sa dau prea multe din detaliile cartii, pentru ca am impresia ca „un dom mare si care ucide tot ce ii trece pragul, din orasul izolat sau din afara lui, aparut din senin peste un oras de provincie linistit” este indeajuns pentru cei care sunt fani ai genului si cauta o carte noua si buna pentru sarbatori. La noi in tara opera se gaseste in doua volume, pentru ca are peste 1.000 de pagini si pentru ca logic ca asa trebuia sa apara de la inceput, iar aici o gasiti la reducere.

Lectura placuta si, daca tot suntem la subiect, voi ce carti aveti pregatite pentru vacanta de iarna, aia in care citim langa foc, cu plapuma trasa pana la gat si cu ceasca de ceai sau ciocolata calda alaturi? Vreau recomandarile voastre in comentariile de mai jos.