Connect with us

Social

Bănăţeanul care a transformat mălaiul într-un produs vedetă. “M-au întrebat dacă e tort?”

Publicat

în

Pe Ioan Marta îl găsești în fiecare marți, în piața din Lugoj, unde își vinde produsele de la cele peste 100 de oi pe care le crește la Fârliug, în Caraş-Severin. Marta a devenit însă un adevărat personaj pe la târgurile tradiţionale din întreaga țară. Fermierul este uşor de recunoscut, pentru că de fiecare dată este îmbrăcat în ţinuta pe care a moştenit-o de la bunicii săi, care are peste 100 de ani.

Brânză, mălai și răchie

Marta vinde la târguri brânză “untoasă”, ţuică şi un produs banal în Banat, mălaiul copt, numit şi mâncarea săracilor din cauza puţinelor ingrediente din care este făcut: făină de porumb, apă şi sare. Cărăşeanul îl prezintă şi îl vinde ca pe o vedetă. Îl ambalează frumos, îl eticheteză şi îi dă forma unui tort.

“Am fost la Bucureşti şi când l-au văzut răgăţenii au crezut că e tort. Chiar m-au şi întrebat, dacă e tort”, spune Marta râzând. Nu ne dezvăluie reţeta sa de mălai, dar spune că unul din secrete e faptul că îl coace într-un ţest, timp de o zi şi o noapte. Prezentarea, la fel de inmportantă ca şi produsele Pentru un kilogram de mălai copt în formă de tort, Marta cere 15 lei şi spune că au fost târguri la care a vândut şi 40 de bucăţi.

Cărăşeanul este însă convins că totul ţine de prezentare şi de modul cum îşi promovează produsele. “Contează foarte mult. L-am dus pe un vecin de-al meu la un festival şi în prima zi s-a îmbrăcat şi el, ca mine, în costum tradiţional. A făcut cam cât mine, vreo 30 de milioane de lei vechi. A doua zi, a zis că el nu mai se îmbracă aşa şi a venit într-un tricou şi în blugi. Seara l-am întreba <florine, câţi bani ai făcut azi?>>, iar el mi-a spus că de 10 ori mai puţin”, povesteşte Marta, care mai foloseşte un tertip ca să-şi atragă clientela: glumele interzise minorilor, spuse în grai bănăţean.

Pe lângă mălai şi brânza, Ioan Marta are un produs căruia puţini îi rezistă. La propriu! Este vorba de ţuica de cireşe, care se vinde la un preţ record. “La mine la stand găsiţi, de fiecare dată, ţuică curată de prune şi ţuică de cireşe. Asta de cireşe e extraordinară. E medicament! Este foarte căutată de cunoscători şi se vinde cu 100 de lei litru. Dacă nu te pricepi să o bei, te pune jos cât clipeşti”, spune bănăţeanul.

Crește o rasă de oi rar întâlnită în România

Pentru fiecare produs pe care îl vinde Ioan Marta are o poveste de “marketing”. De exemplu, ca să-şi promoveze brânza le povesteşte clienţilor despre oile ”extraordinare”, pe care le creşte. “Eu cresc doar oi de lapte. Sunt unul dintre puţini crescători din ţară care deţine oi pure din rasa Awassi. Mai sunt câţiva care au, însă încrucişate cu rase de la noi. Astea sunt nişte oi de lapte, care sunt aduse de la arabi şi au blana şi faţa roşie. Sunt mai pretenţioase, le trebuie mai multă curăţenie, dar şi dau lapte mai mult şi mai bun. De asta brânza mea e aşa de untoasă şi are gust atât de bun”, spune Marta, care ne dezvăluie că mai are un secret. Toate produsele lui sunt ferite de chimicale. “Nu dau cu ierbicide sau alte soluţii. M-am certat chiar cu vecinii pentru că au dat pe porumb cu ierbicid. Mai bine dau cu sapa, dar ştiu că tot ce am e sănătos şi nu e contaminat”, mai spune spune fermierul.

 

Citiţi mai departe
Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Polițiștii au donat sânge pentru copiii internați la Spitalul “Louis Țurcanu”

Publicat

în

Polițiștii Inspectoratului Județean de Poliție Timiș împreună cu Asociaţia „Academia Mămicilor din Timișoara” – Centrul de Asistență Socială și Cercetare a Interacțiunii Copil-Părinte,  au desfășurat o activitate în cadrul campaniei de donare de sânge pentru copiii internaţi la secţia de hemato-oncologie de la Spitalul “Louis Ţurcanu”  din Timişoara.

Astfel, în data de 20 iunie a.c., 38 de polițiști timișeni au donat sânge  la  Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Timișoara, în sprijinul copiilor internați la secția de hemato-oncologie a spitalului „Louis Țurcanu” din Timișoara.

Activitatea a avut loc in cadrul campaniei lunare de donare de sânge din cadrul proiectului “Implică-te şi schimbă destine”.

Citiţi mai departe

Social

Un grup de tineri sprijină familiile nevoiașe: “Nu ajutăm puturoșii și alcoolicii”

Publicat

în

Tinerii refuză să-şi facă cunoscute identităţile, susţinând că nu fac actele de caritate pentru a-şi face publicitate. Fac publice cazurile pe platformele sociale, acolo unde li se alătură alte persoane dornice să ajute. Ca totul să fie la vedere, în activitatea pe care o fac, tinerii au făcut grupuri pe Facebook, cu fiecare caz în parte şi acolo publică tot sprijinul primit pentru cazul respectiv. Niciodată nu cer bani, ci doar mână de lucru şi materiale.

Omul care coordonează grupul a acceptat destul de greu să stea de vorbă cu noi, cu condiţia să nu îi dezvăluim identitatea. “Ceea ce facem noi poate face oricine. Nu suntem oameni cu mulţi bani, suntem tineri cei mai mulţi şi muncim în toate domeniile. Nu cerem bani, la niciun caz de care ne ocupăm. Avem în schimb nevoie de oameni. De oameni care să vină şi să ne ajute efectiv, să pună mâna alături de noi şi să ajute. Fiecare ajută cum poate: unii muncesc, alţii aduc materiale, alţii mobilier şi aşa mai departe. Pe principiul asta funcţionăm şi pot să spun că, până acum, s-au implicat în toată povestea foarte, foarte mulţi oameni”, spune Sebastian, omul în jurul cărui s-a creat această mişcare.

Tinerii s-au constituit într-o asociaţie, căruia i-au dat numele “Sf. Ştefan”, pentru că în activitatea pe care o fac s-au lovit la un moment dat de situaţii în care au avut nevoie de tot felul de documente, care nu puteau să fie eliberate decât de o organizaţie.

“Fiecare familie pe care o ajutăm are un nănaş, cum se spune la noi în Banat, adică un naş. De obicei este cel sau cei care vin cu cazul. Naşul îşi asumă şi obligaţia de a răspunde de proiect, în sensul că el gestionează proiectul repectiv. Pentru că, dacă nu există un coordonator, se crează un haos. Şi atunci, el e omul care ştie ce trebuie făcut, când trebuie făcut, cum se face şi aşa mai departe. În jurul lui gravităm noi, ceilalţi, care putem să fim 50 sau putem să fim câteva sute. Aici au apărut şi primele probleme, când a trebuit totuşi să ieşim puţin din anonimat şi să ne facem asociaţia, pentru că firmele care au venit şi ne-au ajutat, aveau nevoie de documente, iar, ca simple persoane, noi nu puteam să le dăm aşa ceva”, povesteşte Sebastian.

Familie care trăia în câmp, în plină iarnă

Tânărul îşi aminteşte cum a început toată povestea actelor de caritate şi cum s-au adunat primii oameni care au vrut să ajute.

“Acum patru ani de zile am găsit pe un câmp, o familie cu cinci copii şi doi adulţi. Nu aveau unde să locuiască şi efectiv stăteau pe o canapea într-un câmp. Am făcut public cazul pe reţelele sociale şi aşa o mobilizare de mare a fost, încât, în trei zile, am strâns alături de noi aproape 1.800 de persoane. Aşa le-a rânduit Dumnezeu, că în fiecare zi venea cineva şi ne ajuta. A venit un domn şi ne-a spus că are o clădire acolo pe câmp, dar nu se poate locui în ea, un fost CAP. Şi ne-a spus că ne-o pune la dispoziţie.

Pe urmă, unul dintre adulţii din familie era ucrainian şi au venit reprezentanţii unei comunităţi de la Ştiuca, acolo majoritatea sunt ucrainieni şi sunt foarte mulţi constructori, şi au spus că ei fac reparaţii şi tot ce trebuie, noi doar să facem rost de materiale. Şi tot aşa au început să vină oamenii. Unul ne-a dat cimentul, unul ne-a dat nisp şi sort, altul ne-a dat termopanele, o doamnă ne-a dat mobila, o altă doamnă din Germania s-a urcat în maşină şi ne-a adus hainele pentru copii şi tot ce înseamnă soluţii pentru curăţenie şi spălat şi tot aşa, un domn şi o doamnă de la Lugoj ne-au spus că ne dau toate obiectele sanitare, au venit firme mari, care ne-au ajutat cu tot felul de materiale. În cele din urmă, în 23 de zile, chiar în ziua de Ajun s-au mutat în casă”, îşi aminteşte tânărul.

Sebastian spune că nu ştie dacă ar mai fi continuat după primul caz, însă, în perioada respectivă, a trecut printr-un moment pe care el l-a considerat ca un semn divin.

“Întâmplarea face că, în perioada aceea, mie mi-a murit cel de-al doilea copil şi nu am mai putut să mă ocup de asta, până la un moment dat, când am fost chemat la ginecologie, pentru că fata cea mare a familiei pe care am ajutat-o, e la spital. Deja îmi făceam griji, că nu ştiam ce s-a întâmplat!

Când am ajuns acolo, asistentele au crezut că eu sunt soţul fetei şi mă felicitau că sunt tătic şi am un băiat de nota zece. Am rămas stană de piatră! Nici nu ştiam că fata era gravidă. Ei ne-au ascuns asta în toată perioada când ne-am ocupat de caz. Fără să ştie că eu am avut un copil, care murise de curând, ei i-au ales numele Ştefan, exact cum îl chemase pe copilul meu şi doreau ca eu să le fiu naş. Atunci mi-am dat seama că ăsta e un semn şi că trebuie să continui ceea ce am început. Aşa apărut şi Asociaţia Sf. Stefan, mai întâi în mediul online şi acum şi în acte”, povesteşte Sebastian.

Ajută, dar pun condiţii

Pe lângă faptul că nu cer bani, tinerii samariteni din Asociaţia Sf. Ştefan mai au câteva principii la care ţin. Până acum s-au implicat în cinci cazuri, însă din unul s-au retras. Sebastian spune că ajutorul pe care ei îl acordă e condiţionat de câteva lucruri.

“Nu ajutăm puturoşii, oamenii răuvoitori şi alcoolicii. În plus, cei pe care îi ajutăm trebuie să-şi trimită copiii la şcoală. Asta e obligatoriu! Majoritatea cazurilor au un grad ridicat de sărăcie. Însă noi vrem să punem accent pe partea de educaţie. Şi de aceea, e un fel de obligaţie pe care noi o impunem celor pe care îi sprijinim. Ei trebuie să-şi ducă copiii la şcoală. Dacă nu fac asta noi ne retragem din cazul respectiv.

Cum, de altfel, ne retragem şi dacă adulţii, care pot să muncească, nu vor să meargă la lucru. Le căutăm loc de muncă, dar dacă nu vor să lucreze, le strângem mâna şi întrerupem orice formă de sprijin”, spune Sebastian. Acesta dezvăluie că cea mai mare bucurie, pentru grupul lor, a fost când una din familiile pe care le-au ajutat a venit să ajute la un alt caz, al unei familii căreia îi luase foc casa.

În prezent, tinerii din Asociaţia Sf. Ştefan sunt implicaţi în alte două cazuri: o familie cărora le-a ars casa şi alta a cărei casă se prăbuşeşte efectiv peste ei. Au planuri mari de viitor! Vor continua să ajute familiile aflate în nevoi, dar vor să-şi facă un sediu la asociaţie, la fel cum îşi doresc să deschidă un centru cu tot felul de activităţi de sprijin, care să fie acordate gratuit persoanelor aflate în nevoie.

Citiţi mai departe

Social

APEL Deşi pot câştiga aur, nu au bani să se prezinte la campionatul naţional

Publicat

în

Maraton 93 Lugoj, unul dintre cele mai valoaroase cluburi din ţară pentru persoanele cu handicap fizic, a fost invitat să participe la Cluj-Napoca, la campionatul naţional de atletism şi tenis de masă. Din păcate, reprezentanţii clubului nu au sumele necesare pentru delpasare şi cazare, iar autorităţile locale nu îi sprijină. Într-un comunicat de presă, Dorina Vărgatu, preşedinta CSHF Maraton 93, face un apel la cei care ar putea să-i sprijine pe sportivi să ajungă la Cluj.

“Vin cu o mare rugaminte din partea sportivilor Clubului Maraton’93. Avem nevoie de sprijin sa putem participa cu 8 sportivi la Campionatul naţional pentru tenis de masă şi Campionatul naţional de atletism, care vor avea loc la Cluj-Napoca în perioada 17-19 iunie. Taxa de participare este 250 lei/persoană.

Orice sumă este importantă! Multumim”, arată Dorina Vărgatu.

Plata se poate face prin virament:

C.S.H.F. Maraton’93 Lugoj

CUI: 6262826

IBAN: RO42RNCB0252007378760001

Clubul Sportiv Maraton 93 Lugoj a participat în perioada 23-27 mai la Galați, la tradiționala competiție “Cupa Danubius” dedicată persoanelor cu dizabilitățişi a obținut locul II în clasamentul pe echipe. Sportivii de la Maraton 93 au câștigat în total 37 de medalii, dintre care 18 de aur, 12 de argint şi șapte de bronz.

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite

%d blogeri au apreciat: